) ). Nu este momentul să discut despre diversitatea, gradul de detaliere sau imaginația din Warhammer, problema mea o constituia îndepărtarea voselei de pe piesele vechi și noi, în proporție covârșitoare marca Citadel. Imposibil de îndepărtat, cel puțin așa decretasem până să redescopăr alcoolul izopropilic. Ei bine, IZO rupe la Citadel.
Statistics: Posted by alexie — Sat Jul 30, 2022 1:09 pm
]]>
În pereţii locuinţei am decupat spaţiul pentru fereastră şi uşă (5), în timp ce ornamentam uşa mi-am amintit că posed kitul MiniArt „French city building” cod. 35019 (6) . Am reevaluat situația pentru a putea fixa piesele MiniArt (7). Cercevelele ferestrei au fost finisate şi lipite între ele, pentru tapetarea pereţilor am ales cărţile de joc plastifiate. De la cărțile de joc s-au îndepărtat marginile aşa încât să rămână doar zona cu model (8).
Fereastra a fost încastrată în perete și a primit un prim strat de vopsea (9). După fixarea ferestrei a început Operațiunea „Colantate S.R.L.” , întrucât înălţimea peretelui era mai mare decât aceea a „rolei” de tapet, am fost nevoit să mixez două cărţi de joc pentru acoperirea întregii înălţimi (10), fixarea s-a făcut cu ajutorul adezivului superglue Bison (11). Am tapetat ambii pereți iar la panoul cu fereastră am lăsat un spaţiu liber, de 3mm, în partea dreaptă, loc în care se va fixa segmentul cu uşă (12).
După tapetare a urmat vopsirea cu marker permanent roşu (13), aceiași metodă ( tapetare şi vopsire) s-a utilizat și pentru uşa (14).
Cautând soluţii pentru realizarea unei plinte am ajuns la mercerie, din multitudinea de materiale interesante am ales două modele (15), lipirea s-a făcut cu acelaşi adeziv Bison (16) ornarea pereţilor făcându-se atât sus cât şi la bază,
În vederea lăcuirii am protejat „red marker” cu un strat de Future (17). Pentru galeria ferestrei am săpat în „MonkeyBox” : şnur auriu de origine necunoscută şi o ramă rămasă de la BeyBlade, deci cca. 4-5 ani vechime (18).
Din kitul MiniArt am luat clanţa şi mânerele pentru geamuri pe care le-am vopsit cu Tamiya auriu, X-12 (19).
Din şnur am extras sfoara existentă şi am introdus un pai de mătură. Capetele paiului au fost aurite cu Tamiya iar din ramă am tăiat două piese, aurire şi fixare cu Bison, moment în care am fixat şi mânerele aurite (20).
Pentru uşa am decupat un mic dreptunghi din carte de joc pe care am fixat clanţa, după aurire am lipit-o pe uşa, la rândul ei uşa s-a fixat, întredeschisă, în locaşul prevăzut (21).
Lăcuirea s-a făcut cu lac mat, Sinto Peinture spray (22) după uscare, pereţii şi podeaua au făcut corp comun prin intermediul adezivului Bison (23).
Pentru podea, placa de komatex a fost haşurată cu creionul (24) şi apoi cu zgârieciul (25), suprafaţa fiecărui dreptunghi format a fost zgăriată şi a urmat un prim strat de vopsea (Acaju - Hobby Color H84) (26), perechile de dreptunghiuri au primit un strat secundar (cod. 66 Hobby Color) (27).
La final cu un burete s-au lăsat urme aurii de tamiya X-12 (28) vorbim, totuși, de o casă de toleranță cu ștaif. Toată suprafaţa a fost spălată cu o soluţie de Future şi tuş maroniu (29) iar pe verso am delimitat zona cu trapă (30), după efectuarea probei prin suprapunerea plafonului de subsol am definitivat utilizând zgârieciul (31).
Trapa am vopsit-o cu H84 - Hobby Color (32), spălare cu tuș maroniu şi confecţionarea unei încuietori - inele de la izolaţia de cablu şi sârmă de cupru (33).
Pentru subsol, peretele lateral a fost decupat sub formă de boltă (34), marginile ornate cu „rocă” de komatex cu grosimea de 2mm, fixate cu Bison (35).
În plafon s-a făcut o spărtură prin care va fi livrat “coletul”, corespondență cu Magistrala 2 chepengul din cameră. Cele trei piese de komatez s-au interconectat cu adeziv pentru realizarea subsolului (36) . Interiorul, pentru a căpăta aspect de cramă, l-am căptuşit cu chit auto (37).
Chitul, după aplicare, a fost presat cu o cârpă umedă, pentru amprentare. După uscare am gravat pentru a obține aspectul de zidărie (38).
După îndepărtarea resturilor, prin periere, a urmat un prim strat de vopsea neagră (39) apoi un strat superficial de S.P. spry gri (40) și tufuiri cu diverse nuanțe de gri (41).
Gunze H53, urmat de 67 Humbrol (42), 75 Aqua Revell (43) şi Gunze H417 (44). Pe la colţuri am aplicat o soluţie de future şi tempera verde pentru un aspect sănătos de infiltraţie (45).
Ultima etapă a cosmetizării : cretă pastel (46), sigilare intermediară cu Future (47) și sigilarea finală cu lac mat - Sinto Peinture spray (48).
Cele două module, parter şi subsol, au fost suprapuse, lipite cu Bison şi fixate cu cârlige de rufe în așteptarea lipirii definitive (49).
Pentru mobilarea camerei de bordel, piesa de bază a constituit-o, evident, patul. Salteaua cu memorie (câte amintiri sordide) din polistirenul extrudat (50), bucată tăiată, finisată și acoperită cu lenjerie (ambalaj bomboană) (51).
Pentru picioarele patului am folosit scobitori cu model (patru scobitori / picior) lipite cu adeziv (52) și tăiate la dimensiune (53).
Picioarele patului s-au fixat pe poziție şi s-au vopsit cu auriu Tamiya (54). Tăblia patului provine tot din kitul MiniArt - grilajul de balcoane (55). Cele doua grătare, după finisare, s-au lipit intre ele și pentru fixarea de pat am lipit câteva clame de capsat (56).
Cearşaf din ambalajul, a două bomboane, lipit cu scotch. Peste salteaua unsă cu „lipici” Bic am întins lenjeria, ulterior fixare tăblie cu Bison (57).
După ce mi-a ieșit sufletul pe scări, patul nu cadra prea bine (58) în timp ce-mi plângem de milă m-a gândit cum ar fi abordat problema Alexandru cel Mare dacă se intersecta cu Patul lui Procust (59) și mintenaș sa găsit un locşor și pentru el (60) , situație „bătută-n cuie” cu adeziv Bison.
Pentru perne am folosit hârtie igienică şi staniol de la pachetul de ţigări (61), hârtia igienică am pliat-o cu aracet, dreptunghiul format a fost uns cu aracet şi s-a poziţionat pe staniol iar prin presare a căpătat aspectul de pernă (62).
Cu o pensă i-am făcut model (63) și am decupat surplusul de material (64).
Marginile pernelor au fost aurite cu Revell 76, aceiaşi vopsea amprentându-se pe cearşaful-staniol de Pall Mall (65). Ulterior, camerista, a pregătit patul pentru prima dublă a zilei (66).
Pentru draperie am folosit o eşarfă (67) găsită pe stradă chiar în ziua când căutam soluţii pentru fereastră (când căutam soluții pentru taxe...canci). După spălare, dezinfectare şi uscare am efectuat probe de tăiere, s-a dovedit că acest material se deşiră uşor. Nu mi-am pierdut speranţa, am efectuat masurătorile şi am lipit scotch (68) împiedicând deşirarea materialului după tăierea (69).
Pentru inelele de susţinere ale draperiei am folosit arcuri de la pixuri, tăiate la dimensiune optimă (70), ulterior draperia a fost fixată pe arc (71).
Draperia, prin intermediul inelelor, a fost fixată de ţeava galeriei (72) , tot ansamblul a fost aninat de suporţii (73). Pentru un aspect mai cochet, draperiile au fost pliate si fixate la perete cu adeziv Bison, la final - o fâşie de staniol auriu cu rol decorativ (74).
Deşi iniţial story-ul era prevăzut să înceapă cu „A fost odată în Franţa..”, la o studiere atentă a civililor alocați dioramei, a devenit evident că povestea va debuta cu „ hij was eens in Holland..”
În fine, priveliştea de la fereastră s-a găsit pe net, s-a tras la imprimantă şi s-a laminat cu ajutorul unei coli autoadezive (75), imaginea selecţionată am decupat-o şi am ţiplat-o (76) lipind-o pe exterior, in dreptul ferestrei (77).
O altă piesă de mobilier a constituit-o dulăpiorul-toaletă de la Academy „Furniture set” cod AA-155-4000 (78), după debavurare (79) am vopsit-o cu Gunze acaju H84 (80) apoi am aurit încuietorile şi marginile cu Tamiya X-12 (81). Lăcuire cu Sinto Peinture spray şi fixare oglindă (carton rămas de la o cutie cu praline) (82).
Măsuța de toaletă poziționată în colţul încăperii a relevat faptul că sunt necesare niște artificii de design pentru a evidenția opulenţa : ) acestei incinte.
Ghidându-mă după proverbul cu „dă-mi un deget” am luat o mână de piese MiniArt (83), mai precis suportul pentru felinare. Emisferele întoarse cu susul în jos „s-au reorientat profesional” către mega-ghivece, înnobilate suplimentar cu aurul 76 de la Revell.
Pentru umplutura vegetală am decupat două discuri din covorul de iarbă Noch, discurile le-am împărtit în două jumătăţi (câte o jumătate pentru fiecare aplică-ghiveci), în fiecare jumătate am efectuat un orificiu şi apoi le-am fixat în concavitatea ghivecelor. Fiecare dintre orificii a primit o tufă din plastic ornată cu diferite materiale vegetale, vopsite (84).
Ca și secret profesional, adică mult peste tips&ticks : tufele stropite cu adeziv s-au tăvălit prin materialele vegetale rezultând ceea ce generic se numeşte ikebana (85), ghivecele astfel ornate s-au fixat pe pereţi, totodată fixându-se şi măsuța de toaletă (86).
În realitate lucrul la această dioramă a debutat cu asamblarea damei, dar în cadrul naraţiunii, din motive editoriale, tăntica a fost nevoită să-și aștepte rândul.
Prestatoarea de servicii scurte este rezultatul hibridării celor două tipe oferite de MasterBox „Europe 1945” MB3514 (87).
Prima grijă a fost scurtarea fustei, cu ajutorul fierăstrăului “wurger” – fierăstrău homemade din lamă de ras (88). După scurtarea fustei am trecut la „degroșare”, material subţiat cu ajutorul smirghelului (89).
Pe piciorul stâng am aplicat o jartieră dantelată, din carte de joc plastifiată (90), pe minijupă am executat frumoase arăbescuri iar marginea am dantelat-o (91), am facut o probă fără adeziv, cu rezultatele mulţumitoare pentru orice voyeurist Cireșar sau Milenar (92).
Am rămas în acelaşi registru şi trecut la avansați. Cu ajutorul „siliconului” am avansat de la „Ana are mere” (93) la „Calificarea-n cupe”, curcubitacee confecționate din poxilină(94) ulterior finisare cu șmirghel şi cutter (95).
Când a venit vorba despre plata pentru tuning, a tăcut ca peștele
și cum nu este vreo Galateea a trebuit să mă mulţumesc cu poşeta-plic (96), după eliberarea mâinii am ornat mânecile bluzei cu dantelă de cutter (97) Bustul generos trebuia pus în evidenţă cu un decolteu la fel de generos. Am trasat pe cartea de joc două cercuri concentrice (98), după decupare o porţiune s-a depus pe bustul individei (99), marginea bluzei s-a mulat sub acţiunea adezivului Bison (100).
Minijupa s-a lipit de bust, acesta din urmă primind, la rândui, frumoase arăbescuri (101). Pe pielea albă ca spuma laptelui gri-șobolan am dat un prim strat de 35 Aqua Revell (102), simultan cu al doilea strat de skin am aplicat Gunze H88 (blue metallic) pe rochie, Revell 30 pe păr şi cu un amestec email am vopsit pantofii şi jarteaua. În talpa picioruşului de sprijin am introdus un bold încălzit la flacără, boldul retezat are scopul de a fixa figurina atât pe parcursul vopsirii cât şi la integrarea în dioramă (103).
Braţele s-au fixat schimbând unghiul recomandat de producător iar după unele retuşuri figurina a putut să stea biped prin lipirea bazinului, sub fustă. Aici, sub fustă, neexistând detalii interesante (aviz posesorilor de oglinzi stomatologice) (104).
Machiajul a debutat cu aplicarea albului pentru ochi (105), aplicarea complexului iris-pupilă (106) s-a făcut până când a privit „coerent”. Roşu pentru buze şi obraji, uşoare aplicări de bleu pe pleoape şi timide tuşe de uleiuri pentru piele. De la o distanţă acceptabilă, seamănă cu Loredana Groza (inclusiv privirea languroasă) (107), însă la zoom-in nu mă pot lăuda decât cu mustăcioara frumos detaliată (108).
Sigilarea s-a efectuat cu lac mat, Sinto Peinture spray.
După Q urmează J, valetul provine din MB3515 - „German tank hunters 1944” (109), adică a fost selectat tipul cu „AG-ul” mai mare. După debavurare, asamblarea a decurs fără incidente, exceptând micile luft-uri, iar tălpile au primit boldurile înroşite la flacăra (110)
După umplerea golurilor cu poxilină şi finisarea cu şmirghel, am trecut la vopsire: Aqua Revell 35 pentru piele şi Humbrol 67 pentru uniformă (111), pasul următor a constat în vopsirea harnaşamentului şi a cizmelor cu Gunze H12, a cataramelor, epoleţilor şi nasturilor cu 99 -le Aqua Color Revell (112).
Epopeea „Chip Angelic” a debutat prin aplicarea de Aqua Color Revell 05 în zona ochilor şi o dungă albastră pe rever (113) , a urmat punctarea irisului şi o dungă roşie pe rever (114). Vopsirea părului (115) a constituit o altă etapă iar tenul oacheș by Marabu Tabak 246 , o altă etapă importantă(116)
Între timp chipiul a fost vopsit, inclusiv cocarda (succesiune de cercuri albastru, alb, roşu), iar conform scenariului, în mână trebuia să ţină o sticlă de vin. Ulterior, după câteva duble, când recipientul arăta mai mult a ketchup decât a Prosecco , am hotărât să-i ofere un buchet de flori (117) naturale (118). Sigilarea finală cu lac mat Sinto Peinture spray.
Personajele „de suprafaţă” fiind realizate, am trecut la integrarea lor în peisaj (119), atât dama (120) cât și jupânul au primit câte o juma` de bold în talpă, pentru o fixare temeinică.
După populare, se poate spune că locuinţa era perfect garnisită (122).
Scăpat de grija locuinţei m-am scufundat în adâncuri pentru „mobilarea” subsolului, cele două figurine sunt niște copii din răşină, olandezi, dacă ne luăm după încălţări (deși saboții sunt întâlniți și în unele departamente franceze).
Primul civil a fost smuls de lângă caruţul său (123) trecând prin etapele de debavurare, lipire, introducerea de bolduri în tălpi, spălare, aplicarea de skin pe mâini şi vopsirea nădragilor cu amestec de Gunze H84 cu H66 (124). După zvântarea nădragilor, am aplicat fâşii tăiate din scotch de hârtie (125)
Peste pantalonii cu fâşii am aplicat un strat de Gunze H66 (126), la îndepărtarea fâşiilor rezultând nişte dunguliţe discrete (127).
Am vopsit camaşa în alb (Gunze H11), haina cu Agama cărămiziu (26M) şi saboţii cu 66 de la Gunze (128)
Capul a primit stratul de skin (Aqua Color Revell 35) şi apoi s-a fixat la locul lui (pe umerii onestului cetăţean) (129)
Pilozitatea facială a primit Gunze H413, găvanele ochilor s-au vopsit cu Gunze H11 (130), micile retuşuri cu skin urmate de umbrirea pielii cu tabak de la Marabu (131), pentru basca un amestec de email-uri a rezolvat problema.
Olandezul a beneficiat de o spălare a pantalonilor cu tuş maroniu, vopsirea nasturilor (cămaşă şi haină), metalizarea cataramei cu grafit, vopsirea cu H84 a zonei dintre haină şi cămaşă (doar nu-i primul care combină curea cu bretele) (132). Și dacă tot avea atitudinea de Hells Angels,i-am preparat un „ghidon” dintr-o feliuţă de komatex (133)
Parmacul vopsit cu tabak şi email era pregătit să aplice corecții iar olandezul sigilat cu lac mat aștepta deschiderea a festivităţii (134).
Pentru postament am apelat la ajutorul lui Paul Necula (hartman_ace), acesta dintr-o ramă de la Praktiker şi o bucată de PFL a realizat un frumos postament (135).
Placa am trecut-o prin mai multe tuşe de vopsea până am fost mulţumit de rezultat (136)
Al doilea civil, compus din două tipuri de răşină, respectiv capul şi mâinile din răşină alb-gălbuie iar piesa tors-picioare din răşină de culoare gri (137). După o debavurare parțială, capul şi braţele au primit skin de la Aqua Color Revell 35 (138), barbă galbenă de la Retush și ochii oscilând între alb și albastru.
Pantaloni vopsiți cu Agama 34L (Dark blue), vesta cu Gunze acaju (H 84) iar saboţii deși n-au fost vopsiți, au primit bolduri înroşite la flacără. Braţele au fost desprinse de pe ramă iar cămaşa vopsită-n alb, sfoara ce ţine loc de curea primind un maro-roșcat (139).
Capul şi braţele au fost fixate pe poziție (140), tufuire chip şi membre cu Tabak Marabu, vesta s-a spălat cu tus maron iar pantalonii cu soluţie de Agama A5M (intermediare blue). Saboţii vopsiţi cu agama 41M (141). Chipul s-a luminat prin aplicarea de Ivory Marabu 271, sigilare finală cu lac mat Sinto Peinture spray (142).
Exteriorul neutru al dioramei am hotărât să-l îmbrac în komatex de 1mm, placile măsurate au fost decupate (143) şi vopsite gri (144), secţiunea patului a primit un segment gri (145), restul plăcilor fixându-se pe dosul clădirii (146)
La subsol, ca sursă medievală de lumină, am hotărât să confecţionez nişte recipiente pentru cărbuni. Am decupat komatex de 2mm şi am demontat două butoane de pix (147).
Placile de komatex au fost găurite cu perforatorul de birou, s-au îndoit iar butoanele au fost fixate cu adeziv în orificii, primul strat de vopsea a fost griul de la S.P. spray (148), apoi tabak marabu (149).
După lăcuire, cele două piese s-au fixat, cu adeziv, de pereţii subsolului (150)
Civilii, cârtiţe ilegaliste, au fost fixate pe postament (151) şi s-au făcut pregătiri pentru fixarea întregului edificiu pe postament.
Placa de komatex de 1mm, din gura tunelului, a fost vopsită în negru (152). Asamblarea a decurs fără evenimente notabile (153), după uscarea adezivului, s-au împrăştiat diverse acareturi (154)
La o privire mai atentă remarcăm uniformele realizate din aluminiu de candelă (155), diverse căşti şi chipiuri de ocupatie (156), armamentul a fost retras din scenă invocându-se economisirea resurselor. Piesele au fost vopsite divers (157) şi apoi fixate cu adeziv pe podeaua subsolului (158)
Când să zic că diorama-i gata, am observat faptul că Joopk este neînarmat, am apelat la cartea de joc, nu pentru pasienţe ci pentru materie primă (159).
Din carte am decupat două aşchii (160), prin prelucrare au ajuns să semene a foarfece (161), vopsirea metalică am executat-o cu o „carioca” metalică (162) mâner din plastic de vopsea verde. După spălare cu tuş maro şi lăcuire (163), foarfeca era aptă pentru utilizare (164)
Cam asta ar fi despre construirea dioramei, dar urmează și un calup menit să vă inițieze în tainele plastografierii.
Înainte de această, rog să se menționeze că în anul 2007 (la ) a mai fost o tentativă și exact după un an (și zece poziții) cercul se închide.
Așa cum anticipam, trec peste numele lucrării care rămâne temă pentru armata de fani internaționali, concentrându-mă să împărtășesc din tainele lu` Blythe „The Forger”
Dacă este să o iau cronologic, prima piesă este „Plicul”. Odată stabilită textura, am căutat o ștampilă, ulterior aceasta trecând prin diferite etape de personalizare a acesteia.
Am pregătit și timbrele și astfel mai era puțin până departe.
Treptat plicul era pregătit de trimitere/primire
https://lh3.googleusercontent.com/pw/AC ... authuser=1
Pentru „Nota explicativă” , în principal, tot pe modificarea unei ștampile s-a pus accentul
https://lh3.googleusercontent.com/pw/AC ... authuser=1
”Circulara„ a fost relativ la îndemână
La actele celor doi a fost puțin mai dificil dar până la urmă au ieșit mai bine decât originalele, mai ales dacă „Keine deutsche Sprache”
https://lh3.googleusercontent.com/pw/AC ... authuser=1
https://lh3.googleusercontent.com/pw/AC ... authuser=1
Dacă v-a trezit interesul să nu ratați produsul finit, diorama „Dama și Valetul ...de pică” iar dacă nimic n-ați înțeles, nu care cumva să ratați diorama „Dama și Valetul ...de pică”
viewtopic.php?f=8&t=1044&start=50#p14803
Statistics: Posted by alexie — Wed Sep 02, 2020 9:04 pm
]]>
Într-una din zile atenția mi-a fost atrasă de o plantă, privind cu atenție am întrezărit oarece potențial machetistic așa că ziua următoare aveam o pungă pentru mostre. Așa cum urmează să vedeți, chiar există potențial și dacă partea practică a decurs fără problemă, nu același lucru se poate spune despre partea academică.
Astfel după multă căutare pe google sunt în măsură să vă dezvălui identitatea furnizorului de junglă 1/35 : măcrișul – calului, dragavei sălbatic, urzica- raței, brustan, dragaveică, hrenuț, limba-boului, măcrișul-cucului, ștevie porcească, ștevie-sălbatică etc.
Astfel este musai să beneficiem de dotare cu diacritice deoarece Baba Rada nu-i același lucru cu Rada Baba, respectiv Ștevia nu este același lucru cu Stevia (un motiv în plus pentru a pronunța corect numele de scenă a lui Stevland Hardaway Judkins).
Răsfoind botanica de clasa a V-a aflăm că fructul plantei de ștevie este denumit impropriu „sămânță”, fiind în fapt o achenă triunghiulară, cu suprafață netedă de culoare maro-roșcat, care asigură protecția și răspândirea unei o mici semințe lucioase (pentru aceia care deja au uitat care era scopul acestui articol să spunem că „aripioarele” asigură plutirea prin aer sau pe apă dar și aderarea la blana/lâna sau hainele animalelor).
În încheierea lecției de botanică trebuie spus că genul Rumex are o multitudine de specii, fiecare plantă cu morfologie specifică, astfel unele fructe ducându-ne cu gândul la capitolul fierbinte din anatomia de-a șaptea.
În fine, epuizând numărul de litere alocate per articol, să lăsăm imaginile să facă lobby pentru o dioramă vegetală la 1/35.
verde.gif
Recapitulare
Statistics: Posted by alexie — Sun Dec 01, 2019 10:20 pm
]]>
Statistics: Posted by Dan Dutescu — Wed Jan 02, 2019 12:11 pm
]]>
Pentru postament am utilizat un avizier procurat de la magazinele Daiso (pe vremea când orice produs costa 5 lei). Rama din lemn de 30 pe 21,5 centimetri delimitează o suprafaţă utilă cu dimensiuni de 25,5/17 cm. Deoarece rama are o grosime de 2,5 cm, placa de plută nu mă ajuta foarte mult şi de aceea am decis să folosesc o placă de polistiren extrudat cu grosimea de 3cm. Am tăiat dreptunghiul din polistiren, am uns una din feţe cu adeziv Bison ( Konstruktielijm Colle Bois Polyurethane
), l-am fixat pe poziţie şi apoi l-am lăsat la presat pentru uscarea adezivului.Am profitat de acest moment pentru a face un plan de acoperire a suprafeţei de lucru. Pe fundal, în colţul drept am decis să amplasez o stâncă cu înălţimea de 10 -15 cm. Pentru a putea „sculpta” aceast calup stâncos am ales constituirea unui sandwich din plăci de polistiren extrudat. Edificiul supraetajat l-am făcut din patru plăci de polistiren, trei a câte 3 centimetri grosime iar ultimul etaj din polistiren de 2cm. Am urmărit ca cele patru segmente să aibă comun colţul de 90 grade iar suprafaţa acestora să scadă de la bază către vârf. După dimensionarea etajelor şi poziţionarea aproximativă, cu un marker am stabilit traseul a 5-6 crevase care să străbată suprafaţa stâncoasă de la primul pînă la ultimul etaj.
Cioplirea a început din aproape în aproape, de la etajul superior către bază, ştiindu-se că cu cât marginile sunt mai franjurate cu atât o să fie mai eficient dry brush-ul de final. Pentru ultimul etaj am stabilit ca toate marginile să fie cioplite, adică inclusiv cele care alcătuiesc unghiul drept. Sculptarea s-a făcut cu lama unui cutter, după finalizarea etajului patru trecându-se la etajul inferior şi tot aşa până s-a ajuns la cioplirea bazei, în permanenţă raportându-mă la crestele etajului superior. La final cele patru segmente au fost unite provizoriu, cu scobitori, şi am făcut mici retuşuri.
Pentru lipire am optat pentru varianta de a lipi pe perechi, două cu două aşa încât să nu apară probleme de dislocare a plăcilor. Oricum pe lângă adeziv am introdus şi câte două scobitori tocmai pentru a preveni deplasarea plăcilor pe timpul presării. După 24 de ore am asamblat „stânca” şi a urmat încă o zi de aşteptare. Ulterior am şmirgheluit la nivelul muchiei şi apoi am lipit întregul edificiu pe placa dioramei.
Am izolat rama cu scotch din hârtie şi am întins pe placă un strat de adeziv White Glue de la Bic (adeziv care după uscare devine transparent). Peste adeziv am cernut un strat de nisip fin ( vezi plaja de la Sulina). După uscarea adezivului am îndepărtat excedentul de material prin periere şi suflare.
Pentru început stânca a primit un strat de primer alb, Game Ink 72002 de la Vallejo. Deoarece nu intenţionam ca toată suprafaţa stâncii să fie vopsită identic, am aplicat vopsea enamel doar pe jumătate din suprafaţă. Este vorba de vopseaua cod 25 de la Revel iar interesul a fost ca vopseaua să pătrundă temeinic prin toate crevasele vizate.
Pe placa acoperită cu nisip am distribuit diverse materiale : fragmente de rigips, BCA, pietriş, nisip absorbant pentru pisici şi chiar material vegetal. Dispunerea acestor materiale a fost oarecum aleatorie, singura grijă fiind să nu acopăr zona unde intenţionam să „săp” un şanţ. Materialele au fost fixate cu superglue Bison şi apoi am aspersat pe toată suprafaţa adeziv spray. Cu o bilă am dimensionat lăţimea şi adâncimea şanţului, marginile acestuia fiind realizate prin presărare de nisip şi picurare de superglue, operaţiune ce s-a repetat până când am fost mulţumit de forma acestuia.
Pe zona stâncoasă vopsită ţipător am făcut un dry brush cu antracit (vopsea cod.9 de la Revell). Apoi pe restul de stâncă dar şi pe placă am vopsit cu Blue Navy (cod H54 de la Gunze), aceiaşi nuanţă am aplicat-o prin dry brush şi pe crestele acoperite cu antracit. Ulterior am folosit mai multe nuanţe, aplicate prin dry brush, pe toată suprafaţa dioramei : RLM Gry (Tamiya XF22), Revell 57 mat, Light Blue (H417 de la Gunze) şi Stone grey (70884 de la Vallejo). La final în crevasele vopsite cu portocaliu (cod 25 Revell) am aplicat Future iar pe creste lac mat de la Vallejo.
După această operaţiune am îndepărtat scotch-ul de hârtie ce proteja rama dioramei. Pe marginile plăcii de polistiren dar şi pe faţa dorsală a masivului, am aplicat mastic, nuanţă de cireş de la Bison. Pasta am întins-o cu o spatulă având grijă să nu ating rama din lemn sau suprafeţele ce fac parte din acţiunea dioramei, acolo unde nu am reuşit să fac acest lucru masticul a fost îndepărtat cu o cârpă umezită sau am revenit, după întărire, cu vopsirea. La întinderea masticului am avut în vedere ca partea dorsal a ultimului etaj stâncos să fie acoperită doar parţial aşa încât să sugerez continuitatea peisajului surprins în dioramă.
După uscarea masticului, pe această suprafaţă am aplicat vopsea acrilică Elfic Flesh, diluată generos, peste care ulterior am revenit cu o soluţie de vopea de ulei Light Red şi benzină pentru brichetă Zippo. După uscarea vopselei de ulei, rama a fost izolată cu scotch de hârtie.
Astfel se termină capitolul „Peisaj extraterestru”
Pet-ul Groza *
Am apelat la seria „Corpul Uman” de la D’Agostini, mai precis la o piesă ce cuprinde coloana vertebrală, cutia toracică şi regiunea sacrală. Piesa a fost scurtată prin înlăturarea vertebrelor cervicale, la nivelul osului sacral am făcut mici retuşări aşa încât acesta să ofere o bază pentru craniul extraterestru. Coastele au fost scurtate şi apoi am trecut la eliminarea acestora, din doi în doi.
Pentru mandibulă am găsit o piesă care să corespundă, în aceasta şi în „craniu” am dat o serie de găuri cu burghiu de 1,2 mm. Aceste găuri vor fi folosite la fixarea dentiţiei. Pentru realizarea dinţilor am utilizat pioneze cărora le-am îndepărtat suportul din plastic, ştifturile rezultate au fost tăiate la dimensiunea optimă şi apoi fixate în găuri, consolidarea făcându-se cu superglue Bison.
Cu adeziv bicomponent, poxilină, am completat calota craniană şi am fixat mandibula pe poziţie. Pentru a avea o imagine mai bună, după întărirea poxilinei, am vopsit mandibula şi poxilina cu vopsea albă. Pe o suprafaţă umezită am întins poxilină până când am obţinut un strat subţire, această folie am fixat-o pe schelet cu intenţia de a sugera resturi de piele şi carne rămase după ospățul faunei locale. Cu un şmirghel de granulaţie mare am texturat foiţa de poxilină până aceasta să se întărească. După întărirea adezivului am vopsit suprafaţa exterioară cu IJN Green (H59 Gunze) iar pe interior cu roşu Vermillion (70909 de la Vallejo). Porţiunea vizibilă a scheletului am vopsit-o cu Elfic Flesh (72098, Game Color, Vallejo) pentru ca ulterior să efectuez spălări cu Black Shade (73201 – Vallejo). Pe zonele de „piele”, atât pe faţa internă cît şi pe cea externă, am făcut spălări cu Sepia 72091 şi Skin Wash 72093, ambele produse Vallejo.
Pe dinţi bestiei am aplicat enamel 312 de la Revell şi apoi scheletul a fost fixat în peisaj prin intermediul ştifturilor din sârmă dar şi a adezivului cianoacrilat. Ulterior atât scheletul cât şi placa de bază au fost sigilate cu lac mat de la Vallejo.
Umbra lui Aecrim la Aizoc*
Pentru figurină, piesă importantă şi prin faptul că aceasta oferă indicii cu privire la scara de execuţie (1/35) am efectuat un mix :
•Pereche de picioare de la kitul MiniArt cod 35011, „German Tank repair crew”;
•Bustul şi mâinile de la kitul Dragon cod 6059, „German Panzer Grenadiers (Kharkov 1943)”
•Capul de la kitul MiniArt cod 35047, „U.S. Jeep crew & M.P.”.
Am urmat etapele clasice: debavurarea pieselor şi asamblarea acestora, capul urmând să fie adăugat mai spre sfârşitul operaţiunii.
Prin cutele echipamentului am aplicat enamel 88 Revell, nuanţă asemănătoare muştarului. Ulterior am intervenit cu RLM 04 de la Gunze iar cureaua, bocancii şi faţa externă a mănuşilor am vopsit-o Tank Brown de la Vallejo. În prealabil, în talpa piciorului stâng, am fixat un ştift din sârmă care să mă ajute la manipularea din timpul vopsirii dar şi la fixarea, ulterioară, în peisaj.
Echipamentul galben făcea notă discordantă cu restul nuanţelor prezente în dioramă aşa încât am decis să mai atenuez efectul aceastei discrepanţe.
Pentru început am făcut o spălare cu Black Shade 73201 de la Vallejo, urmat de un strat de Future. Ulterior pentru prăfuirea echipamentului am folosit o soluţie extrem de diluată a vopselei Elfic Flesh, 12098 Game Color Vallejo, urmată de un nou strat de Future. Ultimul strat de vopsea l-a constituit un amestec diluat de Black Shade şi vopsea albă. Sigilarea finală făcându-se cu lac mat de la Vallejo.
După debavurarea capului am decis să simulez o operaţie de lobotomie sau măcar o studiere aprofundată a materiei cenuşii. Cu un zgârieci am făcut un şanţ pe circumferinţa calotei craniene şi apoi am plusat cu o incizie suplimentară ce desparte chelia în două părţi inegale.
Vopsirea a debutat cu aplicarea de Dark Flesh 70927 de la Vallejo, apoi zonele luminoase evidenţiate cu Flat Flesh 70955 iar cele de umbră cu Skin Wash 72093, ambele de la Vallejo. În concordanţă cu intervenţia chirurgicală am decis să anulez funcţia ochiului drept prin aplicarea de vopsea Revell 312 şi spălări cu vopsea albă. Ochiul stâng l-am reprezentat printr-o pupilă albastră pe fond alb, nu aveam nici un interes ca privirea obţinută să fie normală aşa că nu am efectuat alte intervenţii pentru a îndulci efectul de ochi bulbucat al acestui Dragnea Reloaded.
Am realizat faptul că impactul cicatricilor nu este cel scontat aşa încât am decis să potenţez acest efect prin aplicarea de capse chirurgicale. Am luat un fir de păr, pe baza testelor A.D.N. rezolvându-se şi eventualele contestaţii cu privire la autorul acestei lucrări, pe care l-am vopsit metalic. După uscarea vopselei, am porţionat firul de păr în mici segmente de maxim 1 mm lungime. Ulterior, de o parte şi de alta a cicatricii, am depus câte puţin Gator Glue (adeziv ce devine transparent după uscare) şi cu penseta am fixat câte o „capsă”. La finalul operaţiunii migăloase am fost mulţumit de rezultatul obţinut aşa încât am sigilat suplimentar cu un strat de Future.
Inițiere în subliminalul vizual*
După fixarea capului pe umeri m-am lovit de titlul lucrării, „Evadatul 88”, unde numărul 88 are o conotaţie strict machetistico-personală. Însă indiferent de varianta aleasă, acţiunea din dioramă trebuia să sugereze explicit evadarea. Cum varianta cu zeghea am ratat-o optând pentru un echipamentul galben, m-am orientat către o soluţie de compromis. Consider că varianta aleasă sugerează evadarea, ba mai mult face legătura dintre puşcăriaşii arhaici şi metodele de constrângere extraterestre, dar să revenim la manufacturare.
Am luat o bilă din sticlă (în copilărie purta numele de „Ciclon” şi în cadrul jocului numit „coci” era superioar unei „limonine”, bilă de sticlă cu ornament la interior) în care am făcut un orificiu cu burghiu de 1,2 mm. În orificiul cu adâncimea de 2-3 mm am fixat un belciug din sârmă, consolidat cu cianoacrilat. De belciug am fixat un segment de lanţ, lanţul şi belciugul le-am vopsit cu Artic Blue de la Vallejo. În ciclon am făcut un al doilea orificiu, gaură necesară pentru fixarea unui ştift din sârmă care îşi va dovedi utilitatea la introducerea bilei în dioramă.
Pe parcursul efectuării acestei manopere am analizat noua titulatură a lucrării “Evadatul 88”, ocazie cu care am descoperit faptul că acest titlu poate sugera nişte deducţii defăimătoare la adresa sistemului de detenţie extraterestru. Păi ce puşcărie este aia din care evadează 88 de indivizi, fie că aceştia sunt umanoizi sau nu. Şi astfel am ajuns să stabilesc titlul final „Evadarea lui 88”. Considerând că prima parte a titlului şi anume „Evadarea” o transmit cu uşurinţă privitorului prin prinderea capătului liber de lanţ la piciorul figurinei, rămânea partea cu „88” care părea mai greu de sugerat dar s-a dovedit că mă înşel.
Am folosit cifrele din coala de decaluri oferite de parcmodels şi astfel numărul 88 a fost transferat pe bila de sticlă. Pentru o sigilare trainică am aplicat şi un strat de Future. Aşa cum anticipam, din sârmă am făcut un inel prin care am trecut ultima za a capătului liber la lanţului iar inelul l-am fixat de glezna piciorului drept.
Bila, prin intermediul ştiftului metallic, am fixat-o în şanţul dioramei şi apoi, tensionând lanţul, am fixat şi figurina în peisaj. Se putea considera că lucrarea este gata însă am decis să plusez şi astfel pe chelia umanoidului am aplicat incă un „88”, obţinut din coala de decal de la Jawa 250 (MMK Models cod F 3009A).
Am aplicat un ultim strat de lac mat pe toată suprafaţa dioramei, protejând bila, apoi am îndepărtat scotch-ul de hârtie de pe rama lucrării și diorama-i gata*
*De fapt „gata” avea să fie puțin mai târziu, victimă colaterală în incidentul „Jesse the James vs. banca din Alba Iulia”.
Pentru Plot 88 dă cu
Statistics: Posted by alexie — Sun Jul 22, 2018 1:37 am
]]>
În data de 11 iunie 1940, Familia Naphtaline a aflat, pe calea undelor, că Parisul este sub asediu. Fiind oameni de vârsta a III-a, știrea le-a provocat oarece tulburări digestive și relaxări de sfinctere.
Pe cand iesea cu supraplinul, Madame Cygne Naphtaline a auzit zgomote de busculadă la intrarea in cladire și voci care strigau „Chanel! Chanel". Nu mică i-a fost mirarea văzând un soldat năpustindu-se spre ea.
Analizând situația a trebuit să accepte faptul că ceva similitudini sunt cu fanteziile sale doar că acolo era vorba de trăsură, birjar la bustul gol....nu un răcan albinos, într-o fracțiune de secundă Madame Cygne (această Ioana D'arc a suburbiei pariziene) a luat măsuri drastice , cu ce i-a cazut din mână.
MC 2018 8.JPG
..........................................................................................................................
Și astfel onoarea doamnei Cygne și implicit onoarea Franței au fost salvate.
Statistics: Posted by alexie — Sat Jul 21, 2018 11:56 pm
]]>
Diorama a debutat prin realizarea unui plan, pe desenul realizat „la scară" am introdus personajul principal, „Madame Cygne" din kitul Refugees, Preiser cod 64007, figurina ce ofera variante limitate fiind, aproximativ dint-o bucata .
Primul pas a constat în îndepărtarea bavurilor apoi am îndepartat, parțial, cureaua genții transformând-o într-un guler de cămașă (camasa de noapte).
Constatând că bătrâna privește prea optimist spre viitor am hotărât să-i schimb poziția capului, schimbarea a debutat cu o decapitare, dupa repozitionare capului, Madam privea în josul scarilor.
Pentru rolul lui „Fritz" am ales o figurină din kitul Eastern Front Series kit no.1 German infantry in action cod.3522, a urmat debavurarea și lipirea, pentru cap am ales o piesa din kitul Eastern Front Series kit no.3 Hand-to-hand fight, cod 3524.
Am început amenajarea suportului pentru dioramă, am optat pentru o taviță chinezească de la magazinul DAISO, pentru fundalul neutru am decupat o placa de komatex 3mm pe care am desenat amplasarea treptelor.
Pentru secțiunea de perete am folosit o placă de komatex 2mm, am decupat în dreptul scărilor fiind nevoit să adaug un mic petic de komatex . Pentru scară, ca materiale s-au folosit cartele de telefon și placă de komatex 2mm, din cele doua fâșii de komatex am decupat locașuri pentru fixarea treptelor, adăugând niște fâșii pe care să se sprijine placa decupată din cartele.
Dupa fixarea plăcii, fixare cu Super glue Bison, între cele două bucăți de komatex pe fața ventrală, cu scop ornamental, am lipit fâșii din cartelă de telefon . Fâșii din carte de joc, plasticată, s-a utilizat pentru realizarea părților frontale ale treptelor. Treptele le-am făcut din placuțe de komatex 2mm iar cu șmirghel am încercat să redau, prin zgâriere, nervurile lemnului .
După rotunjirea marginilor, treptele s-au fixat pe scară. Pe suport s-au făcut probe cu scara și peretele apoi placa de komatex s-a fixat de postament.
Următoarea etapă a constat în realizarea balustradei, în lipsa unui strung a trebuit să improvizez astfel pentru stâlpii balustradei am tăiat bucăți de sârmă, cu lungimea de 3 cm iar pentru ornamente am apelat la mărgele, fixate cu super glue, au rezultat 12 stalpi.
Fixarea stâlpior a debutat prin realizarea găurilor cu burghiu de 0,6 mm, în găuri am introdus stâlpo-mărgelele și le-am consolidat cu super glue Bison, peste stâlpi am fixat balustrada, komatex de 2mm. Tot ansamblul fiind vopsit cu Gunze sand brown iar umbrirea realizându-se cu Marabu Tabacco .
Zona neutră (postamentul și suportul) a primit un strat de grund incolor și ulterior, după protejarea marginilor postamentului și a zonei de fixare a scărilor, a urmat vopsirea cu spray Sinto Peinture gri.
Perete a fost mărit prin adăugarea unei fâșii din carte de joc iar în completare am tăiat o fâșie de komatex, fâșie de fixat sub scara, întregul ansamblu a fost vopsit cu Gunze, ulterior a urmat un nou strat de galben aplicat cu spray.
Pentru moment am abandonat tâmplăria pentru a „desăvarșii" figurinele, evident am început cu eroul principal.
Pielea a fost redată prin aplicarea vopselurilor Model Color Vallejo apoi scufia a primit un albastru metalizat Gunze H88, rochia 51 Revell, halatul un amestec de 25 și 330 Revell și pentru păr violetul de gențiana a fost imitat prin amestec de 5 și 21 Revell.
La pasul doi bătrâna și-a recăpătat vederea și ciorapii flaușați iar boneta a fost ornată cu bulinuțe, a urmat machiajul, încălțările și un punct de sprijin, baston din sârmă. La final umbriri, riduri de expresie și manichiură .
Revenind la construcții și tâmplărie am lipit peretele pe suport și băbuța s-a fixat pe scară. Angrenajul scară-băbuță și fâșia de perete au fost fixate pe suport.
Fritz a primit fondul de ten (Model Color) și apoi i-am distribuit efectele militare. În faldurile uniformei am vopsit cu 78 Revell, restul primind Revell 66. După primirea brațului restant am continuat cu vopsirea cizmelor și a pielăriei. Pentru redarea dinamicii și mascarea îmbinării de la gât, neamțul a fost echipat cu binoclu (curea din carte de joc și binoclu dintr-un kit Dragon). Vopsirea componentelor metalice s-a făcut cu Gunze H212.
Înainte de vopsirea chipului, Fritz a primit un piron în cap (sârmă introdusă în gaura data cu burghiul de 0,6 mm), după trepanație am vopsit părul și sprâncenele, i-am redat vederea și i-am albit dinții. În mai multe etape am adăugat umbre chipului și mâinilor culminând cu „montarea" unui dinte de 24..karate.
Am tot încercat să vă duc cu vorba dar observ că v-a rămas gândul la pironul din capul omului, ei bine pironul a fost folosit ca punct de sprijin pentru oala..oala de noapte, realizata dintr-o jumătate de sferă și niște sârmă la care am adăugat mici fâșii din carte de joc, vopsirea efectuându-se cu acrilicul Gunze, H11, alb mat. După fixarea în piron oala a fost umpluta cu ..un amestec de Water Effects Vallejo și vopsea maro.
Finalul fiind aproape am neglijat realizarea de poze, mai pot invoca și scuza cu mirosul, cu atât mai mult cu cât amestecul din oala a fost distribuit și pe perete, balustradă și scări.
Neamțul și-a primit arma (cu o curea din carte de joc) și a fost fixat pe scara în dreptul balustradei rupte, pentru un plus de „motion" casca i-a fost surprinsă, în cădere, lângă scara.
Diorama a fost sigilată cu lac mat, Sinto Peinture spray, iar compoziția din oala a primit un strat de Future (autorul n-a avut intenția de simbolistică, el a vrut sa dea senzația de „fresh") .
Această lucrare „a văzut lumina tiparului” în anul 2008, pentru aniversarea a 10 ani m-am gândit să-i ofer straie noi.
Am vopsit o placă în culorile campioanei, după lăcuire am zgâriat cu șmirghel și apoi am aplicat efect de umbră.
Inițial vroiam să fixez vechea lucrare pe această placă dar lucrurile au degenerat.
După lăcuirea plăcii am decis să vopsec și tăvița de la DAISO așa că am desfăcut peretele de pe vechiul postament.
Am vopsit vechea bază, apoi am aplicat vopsele de ulei pentru un aer retro.
Aceiași Marie - Claire cu altă pălărie.
Statistics: Posted by alexie — Fri Jul 20, 2018 1:14 am
]]>
Acești zombie rezistă zeci de ani, deci mai mult decât o lipitură cu cianoacrilat
când se șterge praful Statistics: Posted by alexie — Thu Jul 12, 2018 3:21 pm
]]>
]]>
]]>
]]>
Aceasta lucrare a avut ca inspiratie Podul George V de pe Valea Loarei, urmand ca licenta poetica sa se extinda atat asupra arhitecturii cat si asupra povestii de razboi.
In ciuda stradaniei rezultatul era departe de ceea ce s-ar putea numi desen tehnic, ulterior Dan Girleanu a realizat schita unui segment.
In continuare am procedat babeste, am xeroxat documentul si cu doua foi de indigou l-am transferat pe doua foi de studentesc (una din foi am pus-o gresit asa incat sa apara desenul pe ambele fete ale foilor); am lipit cele doua foi si am xeroxat ambele fete.
Cele doua laterale ale podului le-am transferat, cu indigou, pe placa de komatex (de 3mm). Cu un zgarieci am trasat tot desenul , ulterior am decupat cele doua piese.
Pentru peretii arcelor de pod s-a utilizat komatex de 1mm. Am indepartat excesul de material (komatex de 1mm), capetele podului le-am taiat cu traforajul (dupa o linie, imaginara, sinuoasa). Am trecut la decupare "blocurilor de piatra" si lipirea acestora la interior, pentru capatul lung (al podului) alegand un sandwich din komatex.
Pentru construirea jumatatilor de cilindru, pilonii segmentului de pod, erau necesare trei rondele cu diametrul de 62 mm si doua dreptunghiuri de 70/64 mm. Am decupat trei rondele de 62mm, fiecare din ele a fost impartita in doua. Am lipit cate trei jumatati de cerc pe fiecare dreptunghi de komatex.
Am trasat doua placi de komatex (1mm), care le-am lipit (din aproape in aproape) pe piesele sus amintite, dupa o perioada lipitura cu cianoacrilat a fost destul de rezistenta incat sa pot abandona piesa pentru a relua procesul cu piesa a doua.
Am trecut la taierea de baghete cu latimea de 3mm, din care am obtinut "caramizi" cu lungimea de 15mm
Caramizile au fost lipite pe lateralele podului, la nivelul arcadelor (conform planului si calculelor) avand grija sa las un mic spatiu intre caramizi.
Pentru cele doua cele doua jumatati de con a fost nevoie de un facalet de stejar si de un strung, pentru a fixa mai usor tigla am optat pentru "con in trepte"
Conul proaspat obtinut a fost sectionat cu panza de traforaj. Am trasat pe o placa de komatex de 2 mm si apoi am taiat "caramizile" rezultate. Caramizile le-am lipit circular, de la baza spre varf, pe fiecare jumatate de con.
Dupa ce am terminat cu jumatatile de con, am trecut la confectionarea bazei conului. Ca sa ajung la grosimea de 65 mm si pentru o prelucrare mai facila am ales sa tai sase rondele cu diametrul de 70 mm, din komatex de 1mm. Rondelele au fost taiate pe jumatate, lipite intre ele si finisate cu smirghel apoi am efectuat o proba cu cele trei componente ale pilonului.
Liniile hasurate pe cilindri nu erau tocmai paralele cu solul, am ales sa le imbrac cu carte de joc plastifiata. Pe fata interna a cartii de joc am trasat linii orizontale. Din komatex de 1mm am taiat caramizi 16/5 mm, caramizi pe care le-am lipit pe lateralele podului pana in apropierea zonei unde aveam sa fixez "casuta".
In ordine si bilateral am fixat piesele : juma' de cilindru, juma' de postament si juma' de con; apoi am completat cu cele doua tipuri de caramizi.
Mi-am complicat activitatea modelistica experimentand o idee de pavaj, asa se face ca am taiat un metru de culee, de diferite diametre, firme si culori. Pucurile obtinute le-am lipit cu "picatura"bucata cu bucata iar la final smirgheluire.
Balustrada am confectionat-o din creta scolara (3,5 lei/100 buc.), creta lipita cu prenandez Bison, dupa consolidarea am trasat linii cu betigas de frigaruie. Pentru a obtine ornament am sectionat si fixat in concavitatile create bete de frigaruie si apoi am sigilat toata balustrada cu Future.
A urmat o succesiune de vopsiri, spalari, aplicari de Future si vopsele de ulei. La acea data telul era sa obtin o nuanta cenusie asemanatoare fotografiei de referinta.
Podul a fost fixat cu prenandez pe placa. Pana sa ajunga la stadiul de postament, scandura a fost imbibata cu bait - mahon si smirgheluita dupa uscare. Operatiunea s-a tot repetat pana cand fibra lemnului nu mai reactionat la umezeala dupa uscare placa a fost lacuita cu un amestec de Future si bait de mahon.
Din momentul in care m-am apucat de lucrat la acest picior de pod am avut in vedere ca inaltimea sa (conform schitelor) sa fie mai mica asa incat sa existe senzatia de continuitate (in jos) si astfel sa nu fiu nevoit sa detaliez la baza (resturi de moloz, apa, eventuale vehicule avariate etc.)
Acum dupa aproape opt ani am decis sa-i ofer o haina noua.
2017.jpg
Statistics: Posted by alexie — Mon Aug 14, 2017 10:42 pm
]]>
Asta e tutorialul:
Asta e ce ne-a iesit noua:
metal burnt.jpg
Am folosit:
Tamiya X-10 Gun Metal
Model Color 70801 Brass
Model Color 70960 Violet
Model Color 70841+70965 Andrea Blue+Prussian Blue
Ideea e sa stabiliti de la inceput zona care va fi afectata de caldura si sa o vopsiti in bronz. Pe o zona mai mica se vopseste cu violet iar zona si mai mica, de maxim, cu albastru.
Statistics: Posted by Olaf The Viking — Mon Jan 02, 2017 12:26 am
]]>
]]>
]]>