Once Upon A Time ...
Politica exclusiv demografică a dus la oarece mişcari muncitoreşti, crusta autointitulat democratică a crăpat. Prin crevase şi fisuri a răbufnit un val uimitor de indolenţă şi tiranie. De voie, de nevoie, un procent infim a părăsit "
Cornul
abundenţei".
La distanţă de mii de ani-lumină (presupunerea părtinitoare a naratorului) internauţii pot găsi o planetă insignifiantă :
LurypatLa o prima impresie atmosfera pare improprie vieţii, lipsa oxigenului liber şi atmosfera suprasaturată de antrachinonă fiind evidente de la prima alurizare. Cu puţină bunăvoinţă oricine poate observa abundenţa florei şi faunei de pe această micuţă planetă, cât şi faptul că totalitatea vieţuitoarelor indigene (
Etehcam) au un metabolism încurajator pentru rasa umană. La nivel celular are loc reducerea, antracenul este asimilat integral iar oxigenul rezultat este eliminat în atmosferă (de altfel acesta fiind unicul element eliminat de Etehcam). Din pacate oxigenul ajuns în mediul înconjurator intră în reacţie cu diferitele elemente chimice din atmosferă.
Pe baza acestor realităţi, primi colonişti au acoperit jumatate de planetă cu o carapace impenetrabilă. Evident că cei cu nasul borcănat (cei ce privesc lumea din exterior) s-au grăbit să decreteze: "Lurypatienii s-au închis ca să-şi miroasă başinile între ei !".
În scurt timp, parcă în ciuda nănăurilor borcănate, atmosfera de sub cupolă a devenit propice dezvoltării umane, Lurypat părând caminul ideal, însă....
Există un "însă", după o perioadă Etehcam-ul captiv suferă de ceea ce am putea numi apatie, posibila cauză fiind procurarea celor necesare vieţii exclusiv de la nivelul solului sau poate datorită procesării bioxidului de carbon. Cert este că situaţia se remediază şi se evită relativ uşor dacă, periodic, se introduce sub cupolă un reprezentant indigen crescut în partea liberă a planetei. Facând acest lucru, aproape instantaneu, Etehcam-ul captiv se trezeşte din amorţeală, varza indigenă (
Eitaiva) polenizează, veveriţa vărgată (
Etadnilb) chiţăie etc. Atmosfera devine respirabilă şi toată lumea este mulţumită şi oxigenată.
Din această stare de fapt derivă şi Primul Amendament ce guvernează viaţa pe această planetă :
"Datoria fiecarui locuitor de pe Lurypat este ca periodic să stimuleze Etehcam-ul captiv"...lucru absolut firesc dacă chiar te pasionează cosmologia.
Şi astfel ajungem la subiectul acestei diorame, "La cules de Etehcam".
Ar fi o situaţie destul de ciudată să anticipăm într-o lucrare de anticipaţie aşa încât o să emit doar ipoteze:
În timp Lurypatienii menţin echilibrul propice vieţii (atât pentru umanoide cât şi pentru indigene).
Treptat umanitatea suferă de mimetism (adică dispare inclusiv rahatul)
Apare decopertarea, fiind nevoie de o nouă migraţie
Planeta este înghiţită de multitudinea de Găuri Negre ce au împânzit Universul (criza, plictisul, soacra etc.).
Astfel într-un timp relativ scurt, după 138 de fotografii colaj, consider acest proiect încheiat. Ora 20120119
(conform orologiului luripatyan).
https://photos.google.com/album/AF1QipNLdJCkHB22UHb4F9UDdkpvQx_aGKdEeCe7e_SP pentru rememorări sau descoperiri.
). După omogenizare am adăugat doi pumni de rumeguş (care, cică, împiedică apariţia crăpăturilor) şi după amestecare am turnat soluţie de aracet. Pasta obţinută am îndesat-o în cutia postament.
Felicitari!
