Excursie Civitavecchia sau Centumcellae

[alexelu_marinelu]

Hai ca m-am mobilizat si eu si am reusit sa fac ordine in toate pozele facute la expozitie. Cel mai complicat a fost sa identific toti castigatorii dupa titlul machetei (asta tinand cont de faptul ca, in suficiente cazuri, numele era "il display" - pretty smart, ha?).
Am sa postez link-urile de Picasa (folositi full screen, nu zoom, ca merge mai greu). Primul, https://picasaweb.google.com/1176038547 ... 3omesK6DfA, este albumul cu toata expozitia, in ordinea: figurine 1/32, figurine mai mari de 1/32 (incepand de la Cleopatra), vignete / diorame, busturi, terestre 1/35, terestre 1/72 (doar cateva), lucrarile unuia dintre arbitri, juniori (una de grup), diorame civile, auto, diorame, aero 1/32 (4 bucati), aero 1/48 (pana la cuplul de Starfighter-uri), aero 1/72, aero 1/144 (3 bucati), fantasy si nave.
Imi pare rau ca nu am facut poze suficiente la navele cu vele si la terestre 1/72, pe motiv ca nu ma pasioneaza foarte tare.
Al doilea link, https://picasaweb.google.com/1176038547 ... jou3hNeDfQ, reprezinta albumul cu lucrarile premiate. Scrie pe fiecare poza categoria si premiul. Probabil vreo 20 de premii nu le-am identificat - cateva la veliere si cele cateva "il display" de care am mai vorbit.
Uitati-va cu atentie la machetele premiate, si o sa vedeti ca si pe la ei se mai iau premii pe pile / degeaba (fara sa discutam de corectitudinea / acuratetea machetelor):
- negrul sprijinit de gard (aur) era doar foarte artistic si atat; in schimb pielea nu avea nicio legatura cu tenul unui afro-american (arata ca un curcan extra-rumenit)
- indianul cu turban galben/rosu (bronz) are in mana un steag ca un trunchi de copac; de altfel, nici macheta nu era nici foarte complexa, nici realizata de sa te dea pe spate
- caruta cu vacari a luat bronz la vignete mai mici de 1/35, in conditiile in care e un kit Andrea la 1/32
- testoasa lui Leonardo a luat bronz la terestre, in conditiile in care e un kit snap-on si cuiele sunt vopsite in culoarea lemnului
- 109-le italian la 1/32 (bronz) nu are demarcatie de panouri longitudinala pe extra- si intrados, iar rotile a uitat sa le profileze dupa ce le-a finisat (la 1/32!!!)
- Junkers-ului 88 (best) ii batea soarele prin ramele cupolei
- P40-ul (argint) facuse un silvering de iti lua ochii, iar cocarda lucea ca farul din Alexandria
- ME110 (argint la master) e o macheta Eduard out-of-the-box fara niciun haz - doar curat vopsita si cu antena pusa
Daca mai vedeti si voi, va invit sa le semnalati, asa - just for fun.
Observatiile astea malitioase nu scad insa nivelul competitiei. Inca o data, felicitari maxime organizatorilor si participantilor. Eu personal m-am simtit excelent si ma bucur ca am reusit sa particip la acest eveniment impreuna cu cativa prieteni dragi.
Spor!

[Olaf The Viking]

Lasa, bre, ca te stim ca esti carcotas si vezi bavuri unde nu exista.
Deci, cum spuneam, ca sa continuam periplul organoleptic din Civita, la cina am fost dusi la o pizzeria deosebita unde Rosela urma sa ne faca rezervari (sau cel putin asa credeam noi) ca odata ajunsi acolo ni s-a spus ca, de fapt, nu se fac rezervari. Rosela ar fi cunoscut pe cineva, care lucra acolo si care ori nu era in tura ori se facea ca ploua. Tot ce aveam era o masa de patru, obtinuta de alexelu’ care venise acolo mai devreme, cand era gol. Dar stiind ca totul este aranjat nu s-a mai preocupat sa cucereasca o masa de 10.
Evident ca solutia era limpede ca berea franciscana (la care am sa revin ulterior sau dupa aia, daca nu uit): cand ai un cap de pod il menti pana la ultimul cartus de pils, in ideea anexarii unor teritorii adiacente de 4-6 persoane, cand se vor elibera. Mi-a fost jena sa ma ofer eu voluntar, dar banuiesc ca se stia ca nu ma dau in laturi de la linia intai si voi mentine pozitia prin orice mijloace, aprobate sau nu, de Conventia de la Geneva.
Dar bravii mei camarazi au luat decizia ca “Totul sau nimic” si, in mod evident, a fost nimic, asa ca ne-am luat smeriti coada intre picioare si am iesit afara sa asteptam o masa. Sigur ca nu pot sa povestesc asta prietenilor cu care ies vinerea, caci o sa rada de mine cu lacrimi de aligator patagonez: pai ditamai vikingu’, care in viata lui nu a asteptat afara dupa o masa, caci de fiecare data cand i s-a propus (caci au incercat unii) a spus “Ia mai mereti voi in Helheimul … mele ca io ma duc in alta parte sa-l cinstesc pe Odin”. Am fost totusi consolat ca nu eram singurii, intre timp se stransesera vreo doua conturbeniumuri



Ceea ce m-a deranjat a fost ca dupa o ora ceilalti luptau cu sarg iar noi tot acolo eram, silfizi, palizi, trasi la fata si uscati pe dinauntru ca un canal de irigatie ceausist.


Va urma, ca brusc mi s-a facut sete

[alexie]

La mine nu merg link-urile postate de alexelu'

[Olaf The Viking]

Sigur ca nu merg ca postarea e la mana a doua si alexelu a copiat exact cum era in alta parte postat, cu tot cu puncte-puncte de la mijloc, nu cu adresa completa. Am corectat, acum merge.

[Bill]

Acum merge si am vazut si eu lucrarile premiate, frumoase toate !
Multumim pentru relatare Alex !
Spor,
Bill

[alexelu_marinelu]

Sigur ca nu merg ca postarea e la mana a doua si alexelu a copiat exact cum era in alta parte postat, cu tot cu puncte-puncte de la mijloc, nu cu adresa completa. Am corectat, acum merge.

Sa mor daca e identic. Doar 90%. Am maicarpit pe ici, pe colo.
Dupa ce am muncit de le-am sortat si aranjat, tot la ... ma luati? Rusine!
PS: Doamne, cat de buna a fost pizza din seara aia!

[Olaf The Viking]

Stai sa ajung acolo ca inca nu am trecut de episodul sete.

[Olaf The Viking]

Cum ziceam, stateam noi afara si ne gandeam la o pita cu slanina cand deodata auzim ca il cheama pe Gianni si deducem ca masa noastra e gata. Am intrat tacticos, fara graba, ca si cum timpul ne apartinea. Deja gaseam o voluptate in a amana satisfacera necesitatilor fizice (nu alea la care va ganditi voi, dar e valabil si la ele) cu cateva momente. Adica pana a venit sa ne intrebe ce vrem. Ca de obicei Gianni s-a sfatuit cu Mimo, au discutat ei ceva (voluptos e cand amani o placere din proprie initiativa, cand o amani din initiativa altuia nu mai e asa de placere) si au stabilit meniu (adica ce fel de pizza) si bauturile (adica berea casei). Trebuie sa va spun ca in scurtul moment cand am intrat initial, pana sa iesim cu coada intre picioare (sau pe cracul drept daca sunteti dreptaci) am dat cu geana si am citit un afis ca de fapt ei isi faceau berea lor dupa nu stiu ce reteta a unor calugari franciscani.

Zis si facut, au venit pizzele, au venit cele doua halbe cu bere (urma sa aflu ca de fapt nu erau halbe, erau carafe din care ne puneam in pahare, dar Pantagruelul din mine nu le recunoscuse) si ne-am pus pe lupta. Pardon, am gresit:















Mi-am facut si eu un autoportret in caz ca sunt sarit de ceilalti purtatori de Canon-uri:



Dupa cateva paharele de bere din aia iezuita ne-am destins, am glumit si de ras ne-am inrosit la fata:









Dar inauntru fiind atmosfera de sarbatoare nu s-a vazut:

[Olaf The Viking]

Din vorba in vorba, din banc in banc, s-a facut ora de plecare si a trebuit sa ne gandim serios la posibilitatea de a evacua. Veni, manci, pleci. Singura persoana de la masa care nu s-a dedat la beri din astea benedictine a fost sotia lui alexelu', o sa-i spun doamna alexelu' (ca am uitat numele Gabrielei, imi cer scuze ) si a preferat un vin rosu. Ma incercase si pe mine sentimentul asta, dar am zis ca bere dominicana din asta mai rar. Evident ca vinul era angelic (nu Jolie) daca nu dumnezeiesc (doar e sangele domnului, nu?) si chiar mi-a parut rau ca am pierdut vremea cu bere. Evident ca nu am reusit nici acum sa il plachez pe Gianni la timp si mi-a scapat, ocupandu-se singur de Degeaba le-a zis Dan ca sunt bani falsi si sa nu ii ia (sau asta a fost a treia seara la beraria germana? oricum v-o zic acum ca pana ii vine randul acolo sigur o uit).

Dupa masa trebuia sa ne facem siesta, asa ca in loc sa lenevim la un coniac, imbolditi de sportivii grupului (fam. alexelu) care fusesera si de dimineata in recunoastere, am dat o scurta tura prin centru, sau mai exact pe plaja, ne-am uitat sub fusta unei fete mult prea ocupata cu manevrele respiratorii si am savurat atmosfera de sambata seara din oras, care era plin de fete si baieti, care mai de care pe scutere si alte alea.







Obisnuit cu pinapurile astea de pe net am fost un pic dezamagit ca autorul nu a mers mai detaliu:






Dupa atatea peripetii ati crede ca ne-am dus la culcare si am sforait pana dimineata, nu? Las' ca va stiu, asa ati crezut. Dar de fapt am mers la concurs, ca orice bun modelist. Acolo dezbaterile erau in toi, se stabileau castigatorii, se discuta, se argumenta, se aduceau planuri din spate, etc.

A fost interesant sa vedem cine sunt castigatorii si am tras concluzia ca noi si ei avem gandiri diferite: in majoritate de 90% noi, de comun acord, nu am fi premiat lucrarile alea. Toate bune si frumoase pana cand a fost intrebat arbitrul de la Fantasy ce lucrare ar pune el de la Fantasy pentru Best of the Show. Si el a facut greseala sa spuna ca nici una, ideea era ca nici una nu e demna de asa ceva. Nenorocul lui a fost ca eram pe aproape si am sarit ca si cum cineva mi-ar fi zis ca vikingii o au mica. Sabia, bre, nu ce va gandeati voi. Adica cum nici una nu e? Si foarte sigur pe mine si bataios (doar bagasem vreo doua-trei halbe-carafe din alea, deci aveam un puternic argument in sange) i-am zis ca il ajut eu daca singur nu isi da seama. Si i-am dat figurina lui Dan spunandu-i ca aia e. El nu, ca nu e, ca lui nu-i place. Iarta-l, Odin, ca nu stie ce zice. I-am replicat ca nici mie nu imi place, ca oricum nu ma dau in vanturi (decat in anumite momente intime) dupa Fantasy si mai ales dupa niste lupi fara nici un chichirez, dupa parerea mea (scuze Dane, dar sunt lupi si nici nu au un topor ca sa ma imbuneze). Dar cu toate astea e un scratch si l-am pus sa imi arate alt scratch daca poate, na! Din pacate a putut si atunci i-am zis sa o puna pe aia. Dar nici aia nu-i placea asa ca am abandonat joaca (ca si prietenul meu Arthur, in Pacific) si l-am lasat la ale lui (nu imi amintesc daca, la fel ca si amicul meu, nu l-am speriat inainte putin: I shall return!).

Intre timp s-a decis cine e Bestul si gasca s-a spart: noi la somn, ei la tiparit diplome.

[alexelu_marinelu]

...singura persoana de la masa care nu s-a dedat la beri din astea benedictine a fost sotia lui alexelu', o sa-i spun doamna alexelu' (ca am uitat numele Gabrielei, imi cer scuze ) si a preferat un vin rosu...

Stii ca, daca as vrea sa fiu malitios, as spune ca nici ea nu-si aminteste numele tau, dar atunci as recunoaste ca s-a / m-am rablagit.
Dansa, care pe langa Gabriela, se mai intituleaza si Alina, prefera vinul rosu (sec, sau demisec, fara apa). Mai ales pe plaiuri predominant viticole.
In alta ordine de idei, mi-a placut poza cu Ovidiu foarte rosu la fata, si nu de la cei sapte ani de-acasa, ci de la telemetrul lui Tibi.