Moson Show 2014

[Nicu Mihai]

Multam Catalin pentru raspuns. Banuiesc ca e firesc ceea ce spui, dezmeticirea din prima clipa, fara ajutorul veteranilor, este mai dificila. Din ce-am vazut, tentatii au fost destule, iar la capitolul machete expuse, sa tot faci la poze. Indiscutabil, vizionarea atator lucrari de calitate, discutia cu alti colegi mai experimentati din alte tari, atelierele la care ati participat la fata locului, sunt un castig personal, aparte. Trec peste curatenia si ordinea pe care le-am remarcat din fotografii.

[alexie]

[quote="Nicu Mihai"... Cum vi s-a parut editia asta, comparativ cu celelalte anterioare la care ati mers?[/quote]

Astept statisticile oficiale, impresia mea fiind ca a fost un record de expozanti. Anul acesta a fost un experiment prin suplimentarea categoriilor master si prin existenta workshop-urilor, "blocajul" amintit de Catalin l-am resimtit si eu (ca la prima editie din 2010) posibil din cauza abundentei de oportunitati sau datorita varstei si a traiului "sportiv" din ultima jumatate de an. La "Diorame cu figurine" si "Figurine" a fost cel mai slab an iar la "S.F./Fantasy" a fost un an normal (editia din 2013 fiind o nebunie la aceasta categorie). Am sesizat ca deja se pune problema de spatiu pentru expunere, au fost numeroase categorii unde exponatele au fuzionat ducand la o cacofonie modelistica, Olaf fiind unul dintre cei afectati puternic de spatiul impropriu de expunere. Este posibil ca etajul sa devina un spatiu exclusiv pentru expunere si astfel IPMS-urile si tarabele sa fie mutate in alte camere. In mod surprinzator la categoriile speciale D-Day si Figurine 1914-2014 au fost putine exponate. La premiere a fost (ca de obicei) o pornire anevoioasa, ulterior dama care vorbea prost engleza si foarte prost maghiara a fost inlocuita de un machetist cu carisma, oficialitatile s-au plictisit ingrozitor si a fost un moment in care doi tipi trebuiau sa trompeteze trambiteze dar , ulterior, planul s-a schimbat. Trebuie sa fie deosebit de frustrant ca organizator care te-ai ocupat impecabil (cu mici exceptii, omenesti) de eveniment sa pierzi an de an festivitatea printre degete. Hartman zicea ca (pe Facebook) in 2015 festivitatea s-ar tine in ziua a III-a.
Felicitari organizatorilor, participantilor si team RO, Moson Show este un loc unde ma simt si EU cineva cu hobby-ul acesta ce are putina trecere in societate (jucarii, non-profit etc.) .
Sa ne vedem sanatosi la editia din 2015....pana una alta astept revederea de la AMA 31 mai (apropo pe site-ul oficial n-am gasit informatii proaspete desi s-au impartit carti de vizita !).

[Olaf The Viking]

Olaf fiind unul dintre cei afectati puternic de spatiul impropriu de expunere.

Termin situatiile pentru contabila si mi ti-i eviscerez pe viu.

[Mihai Cimpean]

pana una alta astept revederea de la AMA 31 mai (apropo pe site-ul oficial n-am gasit informatii proaspete desi s-au impartit carti de vizita !).

Cred ca saptamana asta avem afisul gata , cu toate informatiile necesare.Anul asta a fost mai dificil de stabilit detaliile necesare deoarece am schimbat data concursului , locatia , sponsorul , precum si evenimentele de care-l vom "lega" - si de a caror data de desfasurare depindem.....

[Olaf The Viking]

Iata-ne ajunsi si la momentul povestii despre Moson. Sau e povestire? Las la latitudinea si longitudinea voastra aprecierile (caci o sa apreciati pozitiv nu-i asa) ?
Anul acesta am terminat lucrarile (de primavara) cu o zi inainte, nu neaparat de harnicie ci de nevoie deoarece vroiam sa le fac si poze “la gata” si sa ma infiintez cu albumul cu povestea (sau povestirea) foto a aparitiei si evolutiei lor. In mintea mea naiva chiar credeam ca cineva (poate din juriu, poate vizitator) le va rasfoi. Sau macar ca va avea acces la ele. Dar sa nu anticipam ca de obicei (desi daca nu anticipez dupa aia uit sa zic cand trebuie).

Cum am zis, am terminat samuraii, am cosmetizat diorama cu banca, am lipit vikingii si buturugile de pe cea cu Stamford Bridge (suferisera ceva mutatii la ultimul transport, din fericire nu genetice), am facut fotografiile, le-am aranjat si printat, mai ramanea doar sa le leg cu spirala la centrul de alaturi. Bineinteles ca de taiat a reusit sa mi le taie cum trebuie (ghilotina nu avea secrete, respectivul fiind republican) ca era un teanc de carton, dar coperta fata, cea din tipla transparenta, a taiat-o stramb explicandu-mi ca altfel nu se poate. In disperare de cauza i-am zis sa imi dea mie copertile ca le masor si tai eu cum trebuie cu cutterul. Asta in ideea ca se va simti prost (desi prostii nu se simt niciodata) si incompetent si va spune: “Lasati ca o fac eu”. Bineinteles ca nu a zis asta, chiar s-a luminat la fata cand a aflat ca o sa-i fac eu treaba si mi-a zis: “Aaa, cel mai bine asa.” Probabil ca nu avea cutting mat, rigla de metal de 50 cm si nici cutter sau idee despre cum trebuie sa functioneze un centru de legat documente.

In 15 minute eram inapoi cu copertile taiate modelistic, adica la mm si cu o mare emotie ca le va lega stramb. Am avut noroc ca le-a pozitionat bine in masina de perforat si pe urma le-a legat corect. Asta dupa ce cu o zi inainte tantalaul de la gravat imi facuse placutele cu numele lucrarii pe un material care fusese deja zgariat si lovit anterior gravarii dar imbecilul nu-si daduse seama sau interesul.

Cum ziceam, mi-am rezervat ultima zi pentru dormit stiut fiind faptul ca daca pana acum mergeam via Sighisoara, de unde prelua Tibi condusul, acum trebuia sa conduc eu pana la Moson. Bineinteles ca nu am apucat sa dorm decat vreo doua ore ca am fost prins cu alte probleme: prajit carnati, ambalat diorama, gustat vinul, etc.

Am reusit sa iesim din Bucuresti la 14.30(a.m) si ne-am indreptat increzatori spre Mecca modelistica. Drumul nu a fost greu decat vreo ora, chiar inainte de a se lumina, cand incepusera sa imi oboseasca ochii de la stopurile celor din fata care se reflectau inzecit pe asfaltul ud, caci am plecat pe ploaie. Oricum Lucian fusese incurajat de sotia mea inainte de plecare: “Ai grija de el ca adoarme brusc, mai ales cand conduce”.
In apropierea granitei, dupa vreo doua tentative nereusite, am reusit sa schimbam si banii. Evident nu la banca, probabil ca nu e rentabil sa ai forinti si sa-i vinzi in apropierea de granita cu .. Ungaria. In apropiere adica la 5-10 km.

Fara alte peripetii (daca nu punem la socoteala faptul ca m-a pus sa deschid portbagajul la granita, noroc ca nu m-a intrebat ce transportam si ca nu a fost curios sa vada ce-i aia o diorama) am trecut la prietenii unguri.

Aici ma asteptam, conform celor vazute la televizor, sa intru pe autostrada. Caci, nu-i asa, ungurii au dus autostrada pana la granita, numai noi nu suntem in stare sa facem nimic, etc. etc. etc. In realitate am mers vreo 50-60 km pe niste drumuri sparte si pline de gropi, uneori santierul intersectand drumul si invers, caci am ocolit niste piramide de pamant si nisip, care, sunt convins, tocmai atunci fusesera puse acolo. De aia crescuse si iarba pe ele. Deci sa nu mai aud ca la altii nu stiu ce si la noi altceva.

Cum am trecut, am contactat echipa B, adica pe Bill, Tibi si Dan Magon. Si ei erau in apropiere de granita asa ca Bill s-a simtit suficient de puternic si de in forma ca sa ne arunce o provocare: cine bea primul Unicum castiga. Nu cred ca s-a stabilit si ce castiga. Pentru cei care nu urmaresc foiletonul deplasarilor noastre sau pentru cei incepatori, trebuie sa precizez ca a devenit un fel de traditie (la fel ca aceea de a ne certa cu gazdele ca facem galagie si a fi evacuati fara a ne termina vinul) ca Bill, in prima benzinarie din Ungaria unde oprim, sa bea Unicum cu bere. Mai luam si eu cate o gura dar doar ca sa ma pot plange ca e infiorator si sa am subiect de povestit ulterior. Alexie, nu se stie din ce motive, a acceptat pariul in numele nostru, desi nimeni nu se gandea sa isi cumpere amareala la sticla. Dar nici lui Bill nu-i puteai strica cheful de competitie, asa ca l-am lasat sa alerge singur si sa ne “suparam” ca a reusit sa castige inaintea noastra.

Dupa ce am trecut de Moscova Budapesta (oare ma incearca ceva nostalgii?) am decis ca e cazul sa mancam. Partea frumoasa pe autostrazile din Ungaria, mai putin in Austria si spre deloc in Germania, este ca dupa benzinarie e de obicei si un spatiu amenajat pentru luat masa din punga, sacosa sau traista. Am gasit o astfel de benzinarie si ne-am asezat voiniceste la balotat carnati cu muraturi, mancarea campionilor. Desfid orice supliment din asta pentru sportivi. Sau sportive. Un carnat uscat de oaie cu vita sau porc e tot ce ai nevoie ca sa fii in forma.

[Olaf The Viking]

Dar popasul la mancare a redus distanta dintre noi si echipa C, de care nu v-am spus pana acum, reprezentata din 109 (nu stiu de la ce vine, cred ca e nr. de la strada pe care sta sau nr. blocului 109G) si Tony S. Am ajuns probabil cu 5-10 min. inaintea lor. Spre deosebire de alti ani cand eram boieri, caci nu venea nimeni la inscriere de vineri, acum a trebuit sa stam la coada. Nici loc de parcare nu am gasit, pana la urma am improvizat ceva de genul jumatate in sant, jumatate pe carosabil si a treia jumatate pe o alee de acces unde erau si altii parcati. Statul la coada nu a fost o nenorocire, dimpotriva, pe acolo se invartea o MILF cu o fusta scurta si decolteu care ar fi facut din depresivi oameni de circ.

Dupa ce am platit participarea am purces sa ne expunem operele. Din pacate nu am invatat nimic din anii trecuti. La sectiunea de diorame figurine, figurine si vignete, toate scarile, toate epocile si toate nenoricirile, unde concuram eu, nu era spatiu si pentru diorame. De fapt era o scuza pentru cei cu figurine 54 sau 75 mm sa mai aiba o categorie.
Diorama cu vikingi a fost asezata undeva in dreptul zonei inghinale. Nu cred ca a fost o conspiratie, sa-si bage cineva ceva in ei de vikingi. Partea deranjanta e ca tot la acelasi nivel se afla si mainile iar cand vrei sa pozezi sau sa iei o figurina sa juisezi pardon sa o jurizezi automat iti bagi si cracile in ei de vikingi.

Cealalta diorama a fost in schimb urcata la cucurigu, unde nici Pulea Spataru’ nu putea sa o ajunga. Evident ca nu se vedea mare lucru din ce era acolo iar juriul, pe care l-am urmarit atent ca pe hotii de catari nici macar nu s-a obosit sa o dea jos sa se uite la ea. Datorita pozitiei strategice a fost ignorata complet de public iar datorita amestecarii scarilor a fost ignorata complet de juriu. Ma gandeam ca macar in carticica cu pozele despre construire s-ar fi putut uita. Dar i-a durut fix in extrados.

De fapt toate carticelele au fost plasate in spatele altor figurine sau chiar sub diorama astfel incat nimeni nu risca sa puna mana peste figurina si sa se uite. Alexie chiar mi-a zis ca vroia un copil sa se uite si daca nu era el acolo, sa ia carticica si sa i-o dea, copilul nu indraznea sa o ia si cel care pazea era pe punctual sa il usuie.

Ia priviti ce pozitie strategica am avut:



Poza cu diorama in prima zi:


Peste noapte vikingii mei vajnici nu au stat degeaba si si-au faurit arme, observati in coltul din stanga, langa pod, cum a aparut peste noapte un topor:



Parca îi si vedeam vorbind:
“Ba, ia uite aici pe jos un topor, de unde o fi cazut?”
“Pune-l , ba, la vikingi da-I in ma-sa, ca de acolo tre’ sa fie. Astia aveau topoare, barbi si scule puternice.”

In schimb se pare ca Thor si-a cerut tributul, caci vikingul de pe pod, 100% scratch-uit de Dan Dutescu, nu mai avea coarnele de la coif. E adevarat ca de fapt celtii aveau coifuri cu coarne si nu vikingii, dar as fi preferat sa il lase asa, nu sa mi-l “corecteze” ei.

Cum ar zice un vechi membru fondator al tapirilor, cu care am discutat mult pe privat:
“Bag poola in el de forum concurs si in ei de utilizatori organizatori”. Apoi, dupa ce a scris cinci paragrafe de cate cincizeci de cuvinte fiecare, timp in care s-a racorit, sa revina, concluzionand bombastic: “Si mai bag o data poola in el de concurs si in ei de organizatori”.

Dar cum eu sunt un sensibil si un delicat nu voi folosi asemenea limbaj deoarece pot mai mult. Sunt convins ca aceste mici probleme si neajunsuri vor fi rezolvate imediat ce vor gasi un creier in stare sa functioneze. Un grup de cercetatori britanici a demonstrat ca excesul de Erosh Pishta ingroasa dendritele neuronilor astfel ca informatia, in rarele cazuri cand mai poate fi transmisa, e transmisa trunchiat, amestecat, obtinandu-se niste mixturi ciudate de 72, 32 si 75.

Dar ca sa concluzionez si eu, si, mai ales, sa nu va mai plictisesc, este foarte clar ca niciodata nu voi putea sa castig nimic cu 1:72 impotriva a 1:32, deci nu am nimic cu juriul, nici eu nu mi-as fi dat nimic comparand restul lucrarilor. Partea care m-a deranjat a fost ca am simtit ca s-au pisat pe munca mea, aruncandu-mi lucrarile intr-un colt, la misto.

Dupa ce mi-am debarcat lucrarile i-am dat o privire de ajutor lui 109 care isi reconstituia lucrarile dupa ce suferisera un accident. De fapt doua, primul acasa cu copilasul care a rasturnat cutia si a doua oara la transport. Trebuie sa recunosc ca IAR-ul ala arata cumplit de bine, mai ales ca stiu de la ce s-a pornit, am incercat si eu sa scot ceva decent din kit-ul ala. Atat de bine arata incat atunci cand el si Tony mi-au cerut GPs-ul ca sa ajunga la locul de cazare, ca nu mai tineau minte de anul trecut unde era, nu am ezitat, fiind inca sub efectul IAR-ului.

Si daca tot eram la masini am incercat sa dau masina mai in spate. Din pacate teutonul negru nu are frana de mana, are frana de buton. Apesi butonul si la un moment dat se decupleaza automat. Problema este ca nu poti sa prevezi momentul exact cand se decupleaza astfel ca am reusit performanta sa alunec in fata, cu botul masinii in sant.

Nu m-am gandit ca va fi o problema, mai ales cu atatia oameni. Din pacate se pare ca machetistii astia nu prea se hranesc cum trebuie, ca nu am reusit sa o impingem afara din sant. Este adevarat ca, in afara de mine, restul erau destul de pricajiti, nu era ca si cand l-as fi avut pe Dan Dutescu cu mine. Chiar si Bill avea un inceput de fusiformizare.

Solutia salvatoare a venit de la Tibi care a propus remorcarea cu Skoda lui, mai ales ca avea la el o fufa sau sufa cum i s-o zice. Problema era ca eu nu gaseam carligul de remorcare care se insurubeaza in bara. A fost abordat un localnic in parcare care ne-a pus la dispozitie un carlig care, evident, ca nu s-a potrivit. De ce ar face toti carligele de remorcare la fel? Pentru simplitate? Exclus. Fiecare trebuie sa fie ca rahatul, mai cu mot, al lui sa fie altfel, mai cremos si mai colorat decat al celorlalti. Pana la urma s-a legat sufa de puntea spate (daca era fufa se lega de altceva) si a inceput opinteala saracei Skodite.

Opinteala a fost in van deoarece in parcare erau pietricele pe care derapa. In disperare de cauza a fost scos triunghiul, pus pe sosea, mutata Skoda pe asfalt ca sa aiba aderenta si astfel am reusit sa tragem teutonul negru afara din groapa. Am facut poze in amanunt cu locul faptei rusinoase dar cum bine s-a precizat anterior, mi-a fost furat aparatul, “amanunt” asupra caruia am sa revin.

I-am multumit calduros lui Tibi care nu parea prea fericit, cred ca il deranja mirosul de ambreiaj incins care iesea din Skoda lui dupa actiune. Cred ca s-a jurat ca a doua oara nu mai are idei din astea salvatoare.

Prin grija lui alexie avem si foto cu locul rusinii, unde se pot observa urmele de roti care au derapat pana a mirosit a cauciuc incins (daca nu stiti bancul veniti la Alba sa vi-l spun personal):

A doua zi am gasit si carligul de remorcat, era la locul lui dar nimeni nu l-a observat in cutia cu scule. Chiar mi-am si zis ca o sa le dau un email astora sa le zic sa-i traga naibii o vopsea galbena sa il vada omul usor.

Dupa aceasta peripetie eram atat de obositi incat i-am lasat pe baietii de la AMA sa se descurce singuri cu caratul celor trebuincioase standului si noi ne-am retras la hotel sa ne improspatam dupa drum. Urma prima seara, care se stie, trebuie sa fie cea mai placuta dintre toate.

Si chiar a si fost pana cand m-am ghiftuit si nu am mai putut sa beau vin. Am inceput cu deschiderea nemteasca (supa de usturoi) si am continuat cu razboinicul din pusta (mancare de gulas de vita cu un fel de galuste in forma de caca de pasare). Dupa asta eram plin, nu stiu de la ce mi s-a tras, de la supa satioasa (cu smantana si cascaval) sau de la gainatul cu carne de vita. Sau o fi fost de la Eros Pista aia?

Caci am omis sa va spun ca baietii au descoperit cu mare bucurie erotica un Eros din ala pe care scria 4X, nu cred ca era un factor de marire, decat poate daca ne referim la timpul mediu de stat pe closet dupa consum. Eu personal nu pricep cum vine treaba asta cu ceva ardeiat. Daca vreau sa ma usture ambele capete ale tubului digestiv pun mai mult din ala regular. Asta ca sa simt si un gust de ardei. Nenorocirea asta atomica 4X mi-a anihilat orice gust, am dat banii de pomana pe gulas, ca imi ardea gura si nu mai simteam nimic. Drumuri la closet am facut doar trei, ca si in cazul unui Eros Pipista obisnuit: la 2.00, la 4.00 si la 6.00.

Cu ocazia asta am descoperit ca si alexie sforaie dar are somnul usor ca al unui biban prins deja de doua ori adormit in post si amenintat cu curtea martiala. Cum m-am miscat sa iau telefonul sa-l inregistrez, a terminat cu sforaitul. Am mai asteptat, a inceput iar timid, cum m-am miscat sa fiu mai aprospe iar s-a oprit. Astfel ca am fost silit sa-l inregistrez de la distanta, adica din patul meu, si nu se aude mare lucru. La urmatoarea deplasare vin cu un ministudio de inregistrari ca sa fac treaba serioasa.

[alexie]

Și eu regret divizarea echipei, Tibi este obișnuit cu coechipier fumător și astfel,în anii trecuți, beneficiam de pauze "mici și dese" cheia marilor ...succese. La acest drum cu greu am beneficiat de două pauze de țigară...medicii au dreptate chiar (ai senzația că ) trăiești mai mult.

[Bill]

Faina relatarea, cu ocazia asta se dovedeste ca am castigat si cu ceva la categoria Unicum&Bier
Astept continuarea, pacat ca ai donat fratilor cehi(sau cabanierului) aparatul foto
Spor,
Bill

[alexie]

[quote="Bill"]....Astept continuarea...../quote]
Și eu aștept, la ce exagerări practică este ca și cum am mers de două ori cu aceiași bani

[Dan Dutescu]

Salutare,
cu coarnele o rezolvam noi cumva, dar nu stiu ce ne facem cu toporul... va trebui sa facem un manuitor pentru el . Pacat ca povestirea nu poate fi insotita si de fotografiile aferente, facute cu aparatul fost propriu si personal.
Astept cu mare interes continuarea.... .

P.S. Sper ca i-ai prezentat si lui Alexie frumoasele imprejurimi atractii de la Miercurea Sibiului .