Cupa Tomis 2015

[Olaf The Viking]

Cica se tine Cupa Tomis.



Doritorii se pot inscrie aici:

Cupa Tomis - formular inscriere

[alexie]

Din pacate nu am putut participa la acest mare eveniment, m-am bagat putin in seama la "fursecareala si socializare" pe 16 august. Nici cu vizitarea expozitiei nu cred sa am mai mult spor

[Olaf The Viking]

Mai ai o sansa la sfarsitul saptamanii asteia. Vineri seara incepe tot cu o fursecareala.

Pana atunci poze:



























































































































Urmeaza navele.

[Olaf The Viking]

Cum ziceam, navele, adica sala de alaturi. Din moment ce eram la mare era clar ca navele vor sta separat intr-o sala speciala.

Da, se misca:































































































































Lucrari de matelotaj, cica asa se numesc:











Face tumbe, da din elicii, zbiara ca se scufunda, etc. Sunt convins ca Laurentiu Gabriel il va filma si va pune filmuletul.

[Olaf The Viking]

E, si acum cireasa de pe tort sau, daca vrem sa fim caustici sau scatofili, porumbul din carnat, adica povestirea si picanteriile.

Debutul expozitiei a debutat ca un debutant la teatru. Cu o rupere de picior. Sau, mai exact, de machete.



Cand le-am impachetat am constatat ca benzile adezive au fost consumate de copii. Am strans trei cotoare de scotch-uri sau tesla. Asa ca am folosit vechile benzi. Evident ca nu am luat diorama de fund si a scapat pe jos. Odata cu ea si alte doua asa cum aveam sa constat la Muzeu.

Am injurat, l-am pomenit pe Alexelu', ca banuiam ca el umbla cu blesteme din astea: "Ce mi-ai facut tu mie, sa-ti dea Dumnezeu tie" si am purces sa alcatuiesc trusa de prim ajutor:



Adeziv, wash-uri si noroi. Locul s-a ocupat in mare viteza in portbagaj.



Am plecat spre Catalin, i-am pomenit din nou pe cei care nu repara sos. Iancului de un an (am prins doar vreo 5 stopuri la Stadionul National - adica doar 5 am vazut, coada am luat-o mai din timp) l-am imbarcat, am plecat spre Dan, l-am imbarcat si pe el si am purces voiosi spre mare.

Drumul a durat destul de putin, nu a fost aglomerat asa ca am ajuns repede. Sala mi s-a parut promitatoare:





Dan a mesterit repede o lucrare pentru categoria matelotaj:



Am purces sa evaluez daunele: aripa sarita, acoperisul de la cabina de comanda sarit, doua geamuri sarite, doua panouri laterale si vreo doua piese care nu stiu ce sunt. Au aspect de lansatoare de fum de pe blindate.



Pe astea le-am reparat relativ repede. A urmat orcul, unde buturuga a sarit din ipsos si si-a facut de cap:



A urmat Dan, care a mesterit o buturuga mai mare care sa acopere zona lipsa:



Dupa orc, "wanted banned or alive":



Aici a fost mai mult de lucru, dar s-a remediat acceptabil tot.

Nu am fost singurul cu probleme:





Dupa muzeu ne-am cazat la o asociatie de nevazatori si am purces spre Kaufland pentru provizii impreuna cu un vecin deja cazat, venit din Rm. Valcea. Gabriel ne povestise ca exista o chicineta nu stiu unde. Eu am inteles ca exista o sala de mese. De la Kaufland am luat mici (ultimii) si vin. Sala de mese visata de mine s-a dovedit a fi la et. 1, nu la 2, unde eram noi cazati si, cu putin efort, incapeau in ea trei-patru oameni. In picioare. Unul in picioarele altuia. Asa ca am abandonat ideea si ne-am gospodarit cum am putut:





La Kaufland paharele erau mici si de plastic asa ca baietii, ingeniosi, au gasit borcane. Au mers foarte bine.

Desi camera nu arata rau:





Nu m-am putut impiedica sa nu fac niste constatari deprimante: "Adica vin aici seara, obosit, de pe drum, si in loc de socializare ajung sa beau vin din borcan, sa mananc mici pe coltul mesei si sa impart closetul si dusul cu alti trei amici. Sa vezi peste o saptamana, cand vor veni si familiile si vom fi 9 pe un closet si doua dusuri."

Dar vinul si amicii m-au facut sa alung repede asemenea calcule pesimiste si m-am dus la culcare oarecum impacat si decis sa ocup buda cat mai de dimineata. Trebuie sa mentionez ca Catalin, cu care coabitam in camera sforaie. Asta ca sa fiu primul care se plange. Ca el sigur are o alta varianta.

Dimineata m-a gasit, pana la urma, vesel si usor deoarece am respectat planul si am rezolvat toate vicisitudinile in timp record.

Dupa ce s-au adunat si ceilalti doi am purces pe jos spre muzeu. De afara vila nu arata rau:



Nici nu ai banui ca te caci pe hol si nu exista nici usa care sa te separe de dusuri, deci trebuie sa blochezi tot.

Am admirat portul:



Un vapor mare:



Si, cum la muzeu inca era inchis, ne-am delectat cu o cafea la o cofetarie:





Evident tot despre machete am vorbit:



Am plecat spre muzeu si deja am vazut ca lumea sosise:





Paulica era fericit ca ii fac poza, de fapt il pozam pe Crios:



Gabi in postura de barbat bine:



Discutii, barfe, schimb de informatii culturale:



Iata ca s-a pornit si deschiderea cu un discurs din ala de tip vechi, scris pe foaie:



Mi-am adus aminte de Alba, unde directorul muzeului aparuse cu un pulover si parul ciufulit. E greu sa gasesti calea de mijloc.

Asistenta ii sorbea cuvintele de parca erau stropi de lichid bahic. Sigur ca unii erau de alta culoare, politica vreau sa zic:







Ia uite ce afis frumos:





In loc sa fie patrunsi, derbedeii tot derbedei, se tineau de goange:



Am dat o tura rapida de parter de muzeu, unde am gasit exponate de marina foarte interesante:





A ajuns si Prejo si ne-am decis sa mergem sa vedem si vapoarele. Dupa ce ne-am coit sfatuit am decis sa mergem totusi cu masinile si bine am facut. Caci odata intrati in baza, ne-am luat dupa Paul care ne-a spus ca sunt 200m si nu am mai asteptat autobuzul, care era gratis si facea curse regulate.

Sigur ca cei 200m s-au dovedit a fi 1 km, caci nu vedeai sfarsitul, adica pe Luminita:





Si asta cand erai pe la jumatatea drumului.

Ca in orice zona muntoasa trebuia sa ne asteptam si la caderi de pietre:



Cazemata, cica din ww2:



Animalul:



In sfarsit vapoare, mai precis remorchere:





Si prima, la dana 0, (nu am inteles cine era Dana asta de care vorbeau toti ca au fost pe la ea, si chiar mai multi odata) corabia lu' Paulica:



Cica ar fi chiar cea mai rapida dintre toate. De altfel e si normal, are doar niste rachete pe care trebuie sa le traga si sa o taie rapid.















Ultimul vapor pe care s-a facut asta s-a scufundat:





Trei rachete, una mare, sus, doua mai mici, fara sutien, jos, descoperite la procesare:



Dupa ce ne-am coborat ma pomenesc ca ma suna Prejo sa ne intoarcem, ca ne baga Paulica inauntru. Am intrat intr-un dormitor de 8, era mai mare decat am vazut in filme. Sigur ca zgomotele si tangajul probabil il faceau sa fie nelocuibil pe mare. Am crezut ca Paulica face un abuz ca ne baga inauntru asa ca nu am facut poze, ma gandeam ca e secret si sa nu se afle cine a bagat intrusii. Abia seara am aflat ca de fapt comandantul i-a spus sa ne arate si interiorul.

Am continuat vizita cu alte nave:









Mandria flotei:



Aspirator de Socaci sau Ovizi:







Mitraliera de terminator:



Dansuri:



Cealalta mandrie:






Mandria apusa:







Un decor ospitalier, baietii au adus si apa, era o caldura de se suda sabia in teaca asa ca ne-am tras in hangarul de pe "Ferdinand".





Apoi pe punte la poze:







Dansuri la moda, grecesti:





Ovidiu langa o zburatoare din asta e un spectacol in sine:





Cred ca l-a incuiat. L-a intrebat despre ceva ce nici nu stia ca exista:



S-au despartit prieteni:



Am vazut si marinarite:



Gemenele:



Pe salupa Politiei de frontiera:



Ne-a fost recomandata in mod special, cica e High Tech:









Sincer eu am crezut ca toate se comanda asa, din joystick-uri. Dar din ce am vazut pe "Lastunul" sunt departe de asa ceva.

La inceput nu am inteles de ce toate se numes mai, adica alte luni nu mai exista sau cum?



La intoarcere am mers din nou pe jos, ca sa fie aventura completa. Dar de data asta pe cealalta parte a zidului din care cadeau pietre, deoarece se mutase soarele si umbra era inspre dig.



Unde-i unul nu-i putere
Hop si Paul la pisare.

Da, stiu ca nu rimeaza, dar pe de alta parte nci ei nu au facut nimic. Daca il intrebi pe Paul o sa zica ca a vrut sa vada valurile de ce grad erau.



Acelasi drum interminabil si pe partea cealalta. Nu a fost deloc mai scurt:





Aici ii dau glas lui George, din Seinfeld: "Oceanul era nervos in ziua aia, prieteni, ca un batranel dintr-un azil care nu isi primeste supa la timp". Sau, as adauga eu, ca un fochist dintr-un pension de domnisoare care vede ca intarzie partenera.



Dupa plimbare, ne-am lasat invaluiti de vraja marii. Adica de bufetul/bodega/bodronu' "Vraja marii":






Comanda a intarziat, evident, mult. Adica luatul comenzii. Din acest motiv mi-am comandat berile doar cate doua. Pizza a fost o porcarie, groasa si uleioasa:



Bre, mi-e somn, sfarsitul maine.

[Olaf The Viking]

E, dupa un somn bun, ma simt proaspat si in stare sa continui, la fel cum ne simteam si noi dupa pizza aia si bere. Cred ca de fapt mai mult dupa bere. Cum ziceam, Gabriel a programat si o socializare pentru sambata seara/noaptea.

Din nefericire lui Dan i s-a ivit o problema acasa asa ca si-a facut bagajele sa plece cu Prejo. Catalin nu a avut o problema acasa dar daca tot s-a ivit situatia s-a gandit sa o taie si el astfel ca deja ma imaginam stand singur, cu micii pe coltul mesei si cu borcanul cu vin.

Dar pana atunci urma socializarea unde am mers cu Prejo, Dan si Catalin, ei urmand sa plece direct de acolo.



Si da-i si stai degeaba sa vina Gabriel. Ca nu a venit de la inceput e una, ca gazdele nu au scos vinul si/sau apa pana nu s-a strans toata lumea sau macar o masa critica e alta.

Cu dinaintea goala:



Se dadeau telefoane, se cereau instructiuni:



Cand in sfarsit a inceput sa se miste ceva cine credeti ca apare:



Cavalerul alb:



Atat de alb ca nici fata nu i s-a vazut:



Pelicula (sau, ma rog, epromul ala) e nedemna sa-i retina fata:



Noroc cu Photoshopul:



Ba, dupa 2 zile in care nu raspunsese la telefon, hop direct la platouri si bautura, asta da sincronizare. Dar lasa ca l-am certat si a promis ca diseara e acolo in par. Azi e randul meu sa ajung direct la bulete si vin.

Discutiile au inceput sa se lege:



In sfarsit a aparut si sarbatoritul care ne-a certat ca de ce stam ca fraierii pe langa frigider si nu ne aruncam in bauturi:



Evident ca Gabriel l-a uitat pe Ovidiu dar acesta s-a descurcat si a venit:



Socializari cu sotiile maistrilor militari:



Am avut si copilasi care au baut cola:



Platourile alea au fost geniale:



Prejo suparat ca pleaca:



Vinului, care era pus la rece, i s-a inmuiat cartonul, asa ca am tras din el cum s-a putut:



Suparat ca pleaca acasa in mijlocul petrecerii:



Socializare cu priveliste, ma refer la curte, evident, si la Lucian care vorbea la telefon:





S-a dovedit ca vorbea cu Dragos "Kamikaze" Stirbu, nu cu altcineva care il chema la ordine asa cum am crezut initial. Pana la urma tot a tulit-o mai devreme decat era cazul, profitand de plecarea grupului Prejo, Dan, Catalin, lasandu-ma cu tricourile albastre:





Noroc ca mai ramasese si Ovidiu cu care am discutat mult, in special despre implicarea lui in asa-zisa expozitie de la Timisoara, care se suprapune peste cea de la Bucuresti. Problema este ca federationistii au mirosit sange proaspat de independenti (asa cum un anumit bisnitar miroase machetele de modelist "mort") si cam au nevoie de noi sa mai justifice niste actiuni si sa-si mai traga ceva bani in plus de la federatie/prefectura/primarie.

In momentul asta eu zic ca deja am luat ceva avant (adica ne cam

pisam pe

sunt indiferente) concursurile federatiei, fara de care traim foarte bine) si mi-e peste mana sa vad cum anumite elemente profita de munca si entuziasmul nostru de atatia ani. Noi nu suntem nici prosti, nici de vanzare.

Seara am incheiat-o apoteotic la hotel, pe coltul unui scaun, la un ultim borcan de vin cu ... Paulica si prietena, pe care nu putea sa o duca pe nava. Interesant este ca el nu-si facea probleme unde va dormi pana cand l-am intrebat eu. Nici nu avea de unde sa stie ca Dan va pleca si va avea camera libera. Berzei chioare îi face Dumnezeu cuib.

A doua zi am ocupat iar primul Wall Street-ul din capatul culoarului, le-am dat desteptarea lui Paulica & Co. si am mers la muzeu. Am bagat ultimul set de fotografii cu corabiile, pe care nu apucasem sa le pozez pana atunci, m-am urcat in masina si am privit spre muzeu cu speranta, optimism, nostalgie si ingrijorare.

Speranta ca va fi o noua expozitie, optimism ca atata timp cat vom exista o mana de oameni va fi totul bine, nostalgie ca deja se terminase si ingrijorare ca peste o saptamana vom fi 12 insi pe un closet (cand am zis 9 il uitasem pe Gabriel & family). Credeati ca voi termina poetic, liric si cu lacrimi pe obraz, nu? E, pot da' nu vreau.

[Stefan Laurentiu Gabriel]

Felicitarile mele Ligii Maistrilor Militari de Marina pentru acest minunat eveniment>Expozitia -Concurs "Cupa Tomis".
Desi, a fost prima editie,eu personal o consider de mare succes.
Toata stima si respectul domniilor voastre si la cat mai multe editii pe viitor.



Sala nr.2 :aviatie,blindate,figurine,diorame.

partea 1
https://www.youtube.com/watch?v=uutcxwJfh5U
partea 2
https://www.youtube.com/watch?v=ELOTUYBgFxE
partea 3
https://www.youtube.com/watch?v=IFCGgLLBZTY


va urma ...

[Stefan Laurentiu Gabriel]

Sala nr. 1 Marina
partea 1
https://www.youtube.com/watch?v=oNaoqqemW3w
partea 2
https://www.youtube.com/watch?v=Zar51yEN8rg
partea 3
https://www.youtube.com/watch?v=0y9eiWRpg6Q

va urma , premierea.

[Stefan Laurentiu Gabriel]

Prezentarea detaliata ,de catre "ghidul" Ligii Maistrilor Militari de Marina,domnul Ovidiu Simionescu a lucrarilor expuse la aceasta expozitie de modelism unui grup de tineri cercetasi din Constanta.

https://www.youtube.com/watch?v=t1brtf01FoY


Si premierea participantilor la finalul acestei prime editii a "Cupei Tomis", August 2015.

https://www.youtube.com/watch?v=_Dl_3-tlJ0I

[Olaf The Viking]

Acum partea a doua a socializarii de la Cupa Tomis:

Partea a doua a inceput cu o cutie pe care mi-a adus-o Prejo in care trebuia sa-i pun machetele. Evident ca i-am gasit o mai buna intrebuintare:



Am plecat singur, vineri dupa amiaza, am ajuns relativ repede, am lasat masina la clubul nevazatorilor unde urma sa fiu cazat si am purces sa caut un taxi ca sa ajung la asociatia armenilor unde era socializarea. Ma informasem in prealabil, de fapt il avertizasem pe Gabriel Eremia, ca daca si vinerea asta urma sa fie tot o socializare lipsa ca si prima vineri, eu nu vin decat duminica la premiere/strangere. Dar m-a asigurat ca se face chef mare asa ca m-am urnit cu inima usoara. Timpul cat am cautat un taxi prin Constanta a fost cat jumatate din timpul drumului spre Constanta. Pana la urma tot Gabriel mi-a chemat un taxi care ma astepta cumintel la vreo 500m de unde eram eu. Pana la urma am ajuns si am gasit petrecerea in toi, micii facuti, salata gata, doar sa consum:











Anul urmator poate convingem armenii sa ne lase cu corturile, ca spatiu e cacalau.

































Avand in vedere ca data trecuta imi tot zbura vantul paharul de plastic am venit pregatit de acasa. Bonus si un adaos pentru salate si orice altceva:



Mancare din belsug, bautura la fel (e drept ca mi-am adus vinul ca sa nu am surprize). Un singur lucru lipsea: apa minerala.



Pana la urma a venit alexie si m-a salavt:













Dezavantajul mersului cu familia la aceste evenimente este ca la un moment dat, mult mai devreme ca de obicei, cineva vrea la culcare. Astfel ca a trebuit sa spargem gasca destul de devreme. De data aceasta urma sa impart camera cu Paul si prietena lui. Asa ca la sosirea in camera am profitat si am mai baut un paharel, doua ca sa imi fac somn si Paul a trebuit sa imi tina companie.

va urma