Mi-am testat zoom-ul ca de obicei:
Era stupid sa imi fac selfifi din ala sau, si mai narcisist, sa rog pe cineva sa imi faca poza. Asa ca o sa va multumiti cu astea.
La Dada m-am oprit pentru gulas:
Dar apoi m-am premiat si cu o portite de clatite cu branza:
As fi luat si o pizza dar imi era frica ca la Miercurea Sibiului nu mai intra ciolanul:
Ciolanul l-am savurat impreuna cu Prejo si Laura care ma ajunsesera intre timp pe drum:
Pe drum mi-am dat seama ca am uitat sa imi iau vin. Nu mi-am imaginat ca ar fi fost o problema. A fost. Peste tot era numai vin de 5-6 lei. Intr-un tarziu Prejo a decis sa ne oprim la un merlot de Beciul Domnesc.
Am ajuns la Traiana, am descarcat bagajele, operatie cu atat mai simpla cu cat am observat ca mi-am uitat acasa si rucsacul cu haine, preocupat fiind de atatea cutii pe care le-am inghesuit peste tot.
Dupa cazare, ca de obicei am descins la Ovidiu acasa:
Am vrut sa facem matrite, sa turnam rasini, dar ne-am oprit la timp:
Ovidiu s-a scotocit peste tot de machete:
La o ora destul de rezonabila ne-am intors acasa. Eu am beneficiat de camera single pentru ca Dan Magon nu a vrut sa doarma cu mine. Este de inteles, de la o anumita varsta, batranii au toanele si tabieturile lor. Totusi sa refuzi un bilet in primul rand la un concert olafian este pacat. Ajuns acasa m-am ocupat de primenirea toalelor. A doua zi asa de bine a fost sa le imbrac calde de pe calorifer:
Mai ales ca in camera, desi mergea caloriferul, era un frig siberian. Termopanul ala izola saracul, dar tamplaria era varza si se sintea cum trage curentul.
De dimineata, dupa toaleta sumara, deoarece cele trebuincioase erau in saculet, la Bucuresti, am studiat prospectul din camera cu micul dejun. Am decis sa ma opresc la o omleta cu branza si cascaval. Mai exact cu 100g branza si 100g cascaval, portia fiind de 50g, dar suma totala trebuia sa se incadreze in 20 RON asa ca am decis sa ma rasfat.
Fiind cazat la et. 1 am coborat in sala de mese. Daca as fi fost la parter nu as fi coborat. M-am salutat cu receptionera si inca o ametita care stateau de vorba la receptie si am inceput sa astept. Dupa vreo 10-15 minute am inceput sa ma tem ca trece de 10.00 si nu se mai serveste micul dejun. Voi ma stiti: toate ca toate, pana la mancare. Cu asta nu e de gluma. Asa ca l-am interpelat pe un baiat cu sort de bucatar care iesea de la bucatarie, dar mi-a zis ca nu el ia comanda. Am interpelat-o apoi pe o femeie in sort, care mi-a zis ca ametita de la receptie trebuia sa ia comanda. S-a dus peste ea, a cam bestelit-o si in sfarsit mi-a adus micul dejun:
Evident ca degeaba i-am repetat de 3 ori ca vreau 100g de branza si cascaval ca tot 50g a adus. Nu concepea altfel. Dar a venit sa se scuze ca m-a lasat sa astept. Am intrerupt-o la jumatate spunandu-i ca nu e nici o problema. Mi-a zambit si a luat-o de la capat sa-si spuna poezia cu scuzele. Am lasat-o deoarece nu vroiam sa o aud de 3 ori.
Dupa micul dejun m-am dus in Kaufland sa ma echipez cu lenjerie, subliniez lenjerie. Ca asa i-a transmis cea de la casa celui care trebuia sa se duca sa ia codul de la raft, chilotii alesi de mine pe spranceana neavand cod de bare pe ei. Ala saracu, barbat fiind, prin lenjerie probabil ca a inteles lenjerie de pat, asa cum as fi inteles si eu. Asa ca a venit sa vada cum e lenjeria aia neagra barbateasca. S-a abtinut sa-i spuna fetei ca aia sunt chiloti, si inca ditamai chilotii (oricum nu indejuns de mari incat sa nu ma stranga).
Dupa ce am rezolvat cu periuta de dinti, pasta, pieptanul (sunt dichisit ce vreti), deodorantul, chilotii si ciorapii am purces spre muzeu. Acolo era o expozitie interesanta de steaguri:
Ca de obicei, la strangere, nu incap toate asa cum le-ai adus. Dar mi-am dat silinta sa le inghesui cum am putut. Cand am terminat, mi-a adus Ovidiu aminte ca mai sunt cutii sub machetele de pe rafturile de jos, asa ca am luat-o de la capat, de data aceasta chiar ramanandu-mi doua cutii goale:
Pranzul am vrut sa-l luam la Hotel Cetate, dar era ocupat. Asa ca tot in cacatul de pulberarie am ajuns:
Multumim lui Vasile ca ne-a facut poze, mie mi-a fost lene sa ma scol in picioare:
Ca sa fiu sigur pe ceva mi-am luat o pizza:
Facuta ca in Ardeal, cu blat gros ca degetul mare de la piciorul unuia care sufera de guta, dar pana la urma a mers. Fiind cu masina am baut dupa metoda keresteiasca bere fara alcool cu Sprite, sa ma dau mare teuton.
Dupa masa am mers la hotel si am stabilit ca facem o pauza de cateva ore de somn. Cum eu nu am mai dormit dupa-amiaza de cand eram in clasa a iv-a am inceput sa mesteresc telecomanda si/sau tableta. Fara succes. La TV nimic, semnal WI FI sufletul. Sau mai bine zis S.U.L.A. Fiind un botez in sala de mese am presupus ca s-au legat toti, ca asa e de bon ton. Buba e ca si seara, cand ne-am intors de la Ovidiu, tot blocat era si cei de la receptie nu au fost in stare sa scoata alimentarea si sa o puna la loc ca sa reseteze router-ul. Scoteau doar cablul de internet si imi spuneau ca de acolo pleaca peste tot. Nu intelegeau ca sunt doua cabluri, de date si de alimentare.
La Ovidiu m-am delectat cu o Feteasca de Ceptura, capturata din timp din Kaufland. Cred ca si-au facut o idee cei de acolo despre ce seara deosebita aveam sa petrec: pe banda aveam un vin, chiloti, ciorapi, periuta, etc. La Ovidiu nu am mai facut poze, dar sigur ne-am simtit bine ca am plecat pe la 2.00.
A doua zi m-am mobilizat sa prind micul dejun si am decis sa ma rasfat: i-am cerut sa bage cascavalul si branza in omleta, inainte sa o prajeasca. Evident ca nu a inteles nimic si a adus totul identic ca in prima zi. Un om atat de prost nu am mai vazut.
Dupa micul dejun ne-am pupat, ne-am luat ramas bun, am reusit sa evit cele trei radare de pe drum si am ajuns fara peripetii in Bucuresti. La vulcanizare am ajuns abia luni la pranz, cand am vazut roata pe janta si mi-am adus aminte de piulitele, suruburile si holtsuruburile scapate de vreun cretin pe jos, in zapada, in curtea pensiunii. Evident unul din holtsuruburi a vrut sa vina cu mine la Bucuresti. Probabil ca nu mai fusese.
