cand am vazut subiectul abordat de Zeno, mi-am spus ca parca lipseste ceva si am zis sa incerc sa-l completez si cu o reprezentanta a sexului frumos. Acum, bineinteles ca marea majoritate o sa spuneti ca pe avioanele de vanatoare nu erau stewardese si va dau dreptate, dar nu la asta ma gandeam ;fg; .
Fiica unui ofiţer şi a unei profesoare de muzică, a absolvit în 1935 Şcoala de pilotaj „Ing. Mircea Cantacuzino” de la Băneasa, unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles. Mariana Drăgescu a obţinut cel de-al şaptelea brevet feminin în aviaţia din România. Lucrează până în 1938 la Aeroclubul Regal, unde a avut ocazia de a cunoaşte mai mulţi piloţi francezi care participaseră la Primul Război Mondial, între care colonelul Brocard, comandantul escadrilei Cygognes, Rene Fonk şi, în 1936, pe Antoine de Saint-Exupéry. Participă, în 1938, alături de alte cinci aviatoare, la manevrele militare ce au loc la Galaţi. În 1939, Marina Ştirbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înfiinţarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniţilor, cu avioane pilotate de femei. „Escadrila Albă”, din care făceau parte Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duţescu, Smaranda Brăescu, Victoria Pokol, Maria Nicolae, Stela Huţan-Palade şi Eliza Vulcu, a fost înfiinţată la 25 iunie 1940. Supranumele de „Escadrila Albă”, dat de ziaristul italian Curzio Malaparte, venea de la faptul că avioanele tip RWD–13, de fabricaţie poloneză, au fost vopsite iniţial în alb, cu crucea roşie aplicată pe fuselaj şi pe aripi. După intrarea României în război (1941), „Escadrila Albă”, din care făceau parte acum doar Mariana Drăgescu, Nadia Russo şi Virginia Thomas, a fost mutată de mai multe ori, pe aerodromul de la Focşani, pe cel de la Tecuci şi de la Tighina, de unde prelua răniţii pentru a fi duşi în diverse direcţii sau direct la Bucureşti. Escadrila a transportat în timpul războiului (1941–1945) mai mult de 1 500 de soldaţi grav şi foarte grav răniţi. A fost decorată cu „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de Aur (1941), Ordinul „Vulturul German”, clasa III (1942) şi Crucea „Regina Maria”, clasa III (1943). După război a lucrat câţiva ani ca instructor de zbor la Şcoala de aviaţie Ghimbav–Braşov. În 1955 (fiind considerată cu „origine nesănătoasă”), a fost exclusă din aviaţie fără nicio explicaţie şi a lucrat ca funcţionară la Policlinica C.F.R. „Ana Ipătescu” din Bucureşti, până în 1967, când a fost pensionată. A fost recunoscută, după 1990, ca ofiţer al Armatei Române, cu gradul de locotenent (r) şi decorată cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler. A fost cooptată ca membră a Asociaţiei internaţionale a fostelor femei pilot, singura din blocul comunist, participând la multe dintre întrunirile acesteia, ţinute în Franţa, Anglia, Austria, Italia etc. Mariana Drăgescu a devenit şi eroina unui documentar despre „Escadrila Albă”, regizat de Şerban Creangă şi realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române. „O viaţă începută în 1912 în slujba unei idei, zborul, pe care l-a servit cu pasiune în drumul ei spre aştri” (gen. Ioan Dobran). Cu ocazia centenarului, Mariana Drăgescu a fost înaintată la gradul de comandor în retragere şi decorată cu emblema „Onoarea Armatei României cu însemne de pace” (7 septembrie 2012).
Si acum sa va arat si ce a iesit pana acum:
Faza 1
Faza 2:
Dupa modificari aparute in urma sfaturilor lui Silviu si Zeno :w:
Figurina este la 54 de mm. Astept parerile si mai ales criticile voastre,
Spor la modelit,