Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficiale

Informatii si poze despre expozitii si evenimente modelistice sau legate de modelism.

Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficiale

Postby Olaf The Viking » Sun Apr 05, 2015 11:04 pm

Dupa cum unii dintre voi au aflat, excursia la Civita a debutat sub auspicii cel putin unice, daca nu chiar originale: joi am fost anuntat ca a doua zi nu mai plec pentru ca Alitalia e in greva . Cu mari eforturi s-a gasit un loc sambata la 14.00. Ceea ce insemna ca ajungeam cam pe la 15.00-16.00 in Civita si urma sa plec de acolo a doua zi cam pe la 12.00. Deci nici 24 de ore nu as fi stat acolo. Serban, care era cu familia, a reusit sa prinda locuri la zborul de sambata la 6.00.

In conditiile astea eram hotarat sa nu mai merg, deja imi faceam alt program dar, pana la urma, mi-au gasit zbor de intoarcere la 21.00, ceea ce nu ar face mare diferenta in mod normal, dar in acest caz prindeam si ceremonia de premiere de la 15.00 si atmosfera aia mohorata de dupa, cand toata lumea strange, pleaca, cat sa nu iti para rau ca ai plecat la jumatate.

Cum era sambata cu intalnirea si facusem deja “CEC in-ul onlain” m-am hotarat sa particip si eu. Ceea ce imi pare rau este ca nu am stat decat pana la 11.00 si nu am prins momentul cand a venit Brandusa cu lucrurile lui Eddy (Eduard Olaru). Ca daca eram acolo si un anumit personaj, care nici macar nu face machete, isi baga mana pana la coate in lucrurile lui, sa ia cu ambele maini, , probabil ca sa aiba ce vinde ulterior, cred ca il scoteam afara pe usa, cu o urma de pantof 45 pe intrados, vorba altui machetist disparut.

La aeroport am ajuns bine, totul a fost in grafic, am trecut de control fara probleme, fara descaltari, fara pipaieli si fara aratari de bagaje, ba am mai si asteptat si o jumatate de ora, suficient ca sa pozez si aeronava aflata la ultimul terminal posibil.
Dupa cum povesteam pe Facebook, ma intrebam ce ar spune Boeing-ul asta daca ar putea vorbi: “Sunt Airbus!”

Image


Am pozat si palele, ca cine stie, daca sunt defecte, pica avionul si mor, poate se gaseste aparatul foto cu poza unde se va vedea ca era ceva in neregula cu ele. Sa nu poata musamaliza afacerea. Lupta cu corporatiile nu cunoaste pauza.

Image

Drumul a fost scurt, vreo doua ore, imi luasem de citit vreo doua Osprey-uri, deci era totul sub control. Asta pana cand au venit vecinii. Cand zic vecinii ma refer la cel din stanga, de pe partea cealalta, ca imi rezervasem loc la culoar cu gand sa imi intind picioarele pe interval, care vecin asculta muzica la casti si evident se auzea tot. Oricum a fost de departe cel mai putin deranjant.

Vecinii din dreapta, doi tinerei hetero (am ajuns sa trebuiasca sa precizam si asta) adica un el si o ea, erau mai tacuti si discreti. Nu se auzeau decat molfaielile pupaturilor, care totusi nu erau de mai mult de doua pe minut.

In spate, in dreapta era o blonda simpatica, de viata, foarte comunicativa cu partenerul/prietenul/vecinul ei. Comunicarea se facea cu voce foarte tare, in engleza, sa afle toata lumea pe unde a umblat si ce experiente de viata a trait ea. Din nefericire si cartea mea era tot in engleza asa ca am citit fiecare pagina cam de 2-3 ori ca sa inteleg ce zicea respectivul autor si cu mare lucru oricum nu am ramas.

Mancarea a fost exceptionala, un pachetel de grisine cu rozmarin. Puteam sa aleg si “biscoti”, dar nu mi-a zis de la inceput ce imi da, m-a intrebat daca vreau dulce sau sarat. Normal ca am zis sarat, ca sa mearga cu vinul sec pe care urma sa mi-l aduca din partea casei. Cand am vazut “ca casa” ingroasa obrazul si se face ca ploua am facut pe obraznicul si am mai cerut inca un pahar cu apa. A dat din cap ca da, mi-a zambit politicos si a trecut mai departe sa-i serveasca pe cei din fata.

Probabil se baza ca o sa-i cer si colegei din spate care impingea caruciorul. Stiind ca obraznicul mananca si praznicul si cina, ba se mai alege si cu niste vopsele de pe la Eddy, si fiind oricum la o varsta cand l-am inlocuit pe “probabil nu ar trebui sa fac asta” cu “ete curu’, hai sa vedem ce se intampla”, i-am cerut foarte sigur de mine, inca un pahar cu apa. Am fost foarte uimit ca l-am si primit, asa ca nu am suferit prea mult de sete si am savurat textul de pe pliculetul de grisine care imi explica ca ei sunt nu stiu ce companie, care fac asa ceva pentru Alitalia de generatii, ca rozmarinul e o planta care creste pe tarmurile Mediteranei si face si drege si e aromata si tot ce vrei.

Cam asta a fost experienta de zbor, am aterizat cu bine, s-a aplaudat, s-a facut coada pe culoar, eu am prins al doilea autobuz care a venit sa ne ia, am mers vreo 10 minute prin aeroport si m-am asezat cuminte la o coada, la control “pasporti”. Nu aveam decat vreo 200-300 de oameni in fata. Dupa vreo 5 minute, cand am avansat (v-ati fi asteptat sa zic “am avansat inainte” nu?) am vazut ca pentru UE exista si o alta coada, doar cu vreo 50 de persoane, asa ca m-am grabit sa imi ocup loc acolo.

Exista si “controlo automato” pentru cei cu pasaport electrotehnic sau bionic-biologic cum i-o zice. Insa era cu distractie: prima data scanai pagina aia de plastic, se deschidea usa si credeai ca ai scapat. Dupa ce treceai, usa din spate se inchidea si te trezeai in fata unei alte usi. Cam cum se suiau vacile in camion cand le lua de la “comparativa” camionul. In fata celei de-a doua usi puneai degetul sa iti vada/citesca memoreaze/compare amprenta. Dar usa tot nu se deschidea pana nu venea “ragaza” aia de la paza sa iti spuna sa te chiombesti si la camera, ca sa iti vada/pozeze/memoreze/compare toata fata, nu numai partea buna a ei.

Controlul a fost simplu si fara probleme, am mers apoi de am capiat pana la iesire, m-am gasit cu Gianni, ne-am pupat si ne-am tras la un impinge tava pentru o gustarica, stiut fiind ca la ei restaurantele dupa 14.00 se inchid. Am platit italieneste (adica a facut cinste Gianni, ca de obicei, nici nu am mai insistat sperand ca imi iau revansa in mai, la Alba, caci a promis ca vine) si am pornit spre masina. Cat a platit parcarea l-am asteptat intr-o zona ciudata:

Image

Din pacate era pustie asa ca nu am avut parte de actiune. Dupa circa o ora de drum am intrat victorios pe usa salii de concurs.

Image

Am ochit imediat premiile:

Image

Cu oarece fereala si jena am deschis bagajul de mana in care aveam machetele laolalta cu chilotii, ciorapii si tricourile. Dupa cum v-am mai spus, la expozitii sau concursuri trebuie echipament adaptat: doi chiloti, doua perechi de ciorapi si doua tricouri. Ca oricum ocupa loc si machetele. Daca fiecare vine cu polarute, jachetele si alte asemenea mofturi fashioniste raman machetele pe jos.

Mergand cu avionul, periuta si deodorantul le trimisesem prin Serban care avea si bagaj la cala. Bagajul meu de mana era o cutie de carton facuta la maxim pe dimensiunile permise de Alitalia: 55x25x35. Evident ca pana la urma a iesit cu o jumatate de cm in plus pe una din laturi dar m-am gandit ca o inghesui eu in caz de control. Nu a fost cazul dar nici nu a incaput bine deasupra locului deoarece trapa era curba si coltul cutiei o tinea in sus, asa ca a ocupat tot doua locuri dar mai la perete. Oricum m-am linistit cand l-am vazut pe unu cu o cutie de chitara. Aia nu avea cum sa se incadreze in 55x25x35 nici cu “carabinierii”, nici cu “Guardia di finanze”.

Dar sa revenim la momentul inscrierii machetelor in concurs cand trageam vanjos de chiloti si ciorapi ca sa ajung la machete. Odata scoase (machetele, bre, nu izmenele) baietii le-au dat numere (tot machetelor) si le-am proptit pe masuta pe concurs. La figurine mici concuram, printre altii, ca de obicei, cu adversarul meu traditional, Catalin Balta, ale carui machete au ajuns acolo prin Serban.

Dupa ce le-am aranjat m-am apucat sa documentez deplasarea, adica sa fac poze la tot ce misca si, mai ales, la ce nu misca, dar e expus:

Image

Pozele cu machetele din concurs le-ati vazut deja, asa ca nu mai insist, am cautat sa surprind momentele neoficiale si feliile din viata urbei. Concursul se tinea intr-un club sportiv si cei mici tocmai avusesera antrenament la fotbal.

Image

Mi-am dat seama de ce Italia e buna la “calcio”. Acolo erau vreo 50-100 de copii. Orasul are vreo 51000 de locuitori. Probabil niciun copil de scolo nu va ajunge sa joace la profesionisti, dar daca asta se intampla in fiecare orasel ai de unde alege.

Cum gandirea profunda imi face mereu sete am inspectat bufetul clubului. Evident ca nu exista nici urma de vin asa ca m-am tratat cu ce am gasit ca are cifra octanica mai mare:

Image

Gianni si El presidente aveau treaba:

Image

asa ca primele doua sticle au intrat ca in nisip, stiut fiind faptul ca atunci cand bei singur, bei mai mult, ca nu ai cu cine sa vorbesti. Apoi mi s-a alaturat si Serban astfel ca am patit iar rusinea care ma urmareste pretutindeni: termin mereu stocul de bautura cu care incep si trebuie sa trec pe altceva.

Masa de seara si petrecerea s-a stabilit ca tot in club se vor tine asa ca s-a trecut la aranjarea meselor:

Image

Image

In prim plan observati pizza marinara, cu ansoa. Este toata rosie, de la sosul de rosii si are un gust sublim. Din pacate nu au fost decat vreo 3 pizza, e adevarat marimi mari, dar nu imi puteam permite sa risc. Asa ca, incurajat si de Gianni, am lasat rusinea la o parte si m-am aruncat vitejeste si in Margarita. Ba chiar am luat si ultima felie fara jena. Era vorba de supravietuire. Mananca sau esti mancat. Nu exista cale de mijloc.
Marturisesc cu mandrie ca nici Serban nu s-a lasat mai prejos:

Image


Image

Cei din stanga sunt figurinisti, au fost in juriu la figurine, asa ca le-am explicat ca “the smaller, the better” ca sa stie ce sa faca.

Image

Image

Nu, nu mi-a tremurat mana nici de la bere si nici de la vin. Ca uitai sa va spui ca, la insistentele mele, oarecum nerusinate, ca vreau vin, Gianni s-a dus sa ne cumpere. Nu te pui cu nebunu’ care simte o placere sublima cand invarte un topor deasupra capului, nu? Chiar daca te bazezi ca i l-au confiscat la aeroport.

Image

Dupa pizza am trecut la vin, ne-am incins, Serban a tinut sa isi arate gradul in AMA, a ajuns la tricou asa ca m-am dus si eu la closet sa imi pun tricoul cu Tapir.

Dupa masa ne-au scos afara din sala de mese ca vor sa inchida. Ce vin, ce socializare, nimic. Asa ca am mai facut niste poze prin sala de expunere, asa ca dupa vin:

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Doamna din imagine este Rosetta, daca imi aduc bine aminte, singurul membru feminin al clubului din Civita.

Apoi s-a trecut la jurizarea jurizarii:

Image

Eu am luat loc pe scaunul presedintelui sa admir premiile:

Image

Iar juriul a inceput sa jurizeze:

Image

Image

Adica sa se plimbe prin camera si sa se certe:

Image

Image

Image

Serban s-a retras si am ramas iar singur, doar cu sticla cu vin. Am admirat iar premiile, le-am facut poze si mai detaliate.

Image

Image

Image

Image

Observati ca sunt patru culori, nu stiu de ce. Oricum asta imi incurajeaza ideea sa facem premiile in alte culori. La inceput dadeam diplome de participare si au fost probleme cand au venit niste asociatii sa dea si ele niste diplome. Atitudinea a fost: "Eu nu mai vin, ca nu am luat nimic". "Pai nu ai luat diploma, ca toti au primit?"". "E, din aia de participare, ca toti fraierii?". Asa ca anul urmator au aparut si alte premii dar tot nu a fost bine: "De ce a luat macheta aia argint, ca merita aur". Anul urmator au luat aur toti:"Pai mersi, daca toti iau aur nu se mai stie care e mai bun". Asa ca m-am gandit ca anul acesta sa facem premiile in alte culori: rosu , galben, verde, albastru, etc. Sa vedem discutiile: "Nu am luat decat rosu", "Pai e bine, mai bun ca albastru", "Nu, verdele e mai tare ca albastru", "Ba nu, rosu e mai tare ca verdele, dar albastrul e mai bun ca movul", "Dar olive drab cine a luat?"

Revenind la plictiseala mea cronica, cand a intrat o urechelnita m-am simtit ca detinutul care are un gandac pe post de animal de companie: in sfarsit ceva actiune.

Image

Image

Image

Image

Image

Deducem ca urechelnita avea totusi gusturi bune sau zapada de teutonului meu semana cu zaharul:

Image

Image

Image

Image

Image


Sigur ca primul gand a fost sa iau scaunul si sa o urmaresc, tintind piesele concurentei. Dar m-am gandit ca pot fi acuzat ca m-am imbatat asa ca m-am lasat pagubas.

In scurt timp a terminat si Gianni cearta jurizarea si ne-am retras acasa, ceilalti au ramas sa termine partea lor de jurizare, sa imprime diplome, etc. Ajunsi acasa am mai baut un paharel dintr-o licoare de ierburi tinuta la congelator, un fel de digestiv, si apoi ne-am lasat in voia lui Morfeu sau Bachus, unul din ei.

-va urma ca sa zic asa- sau ca sa fiu in tema -fine primo tempo-

"Si sa le spui tuturor din sat ca acolo unde te-a scuipat Cartula te-a pupat Olaf si ti-a sters rusinea."
Dumnezeu e de partea tuturor, si, daca ne uitam de-a lungul istoriei, vedem ca e de partea celor cu mai multi bani si armate mai mari.
Intai da cu toporul si pe urma intreaba ce a vrut.
Da, poti da un click si pe machete.ro si sa iti iei ceva "dragut". Am nevoie de bani.
User avatar
Olaf The Viking
Imperator
 
Posts: 2208
Joined: Wed Jan 09, 2013 3:04 pm
Location: Bucuresti
Prenume si nume: Alexandru Dumitrescu

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Nicu Mihai » Mon Apr 06, 2015 4:07 pm

Multam, Olaf! Astept cu interes continuarea.
User avatar
Nicu Mihai
Pilus prior
 
Posts: 738
Joined: Mon Jan 28, 2013 2:40 pm

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Catalin Balta » Mon Apr 06, 2015 8:02 pm

"La figurine mici concuram, printre altii, ca de obicei, cu adversarul meu traditional, Catalin Balta"
- vad cu placere ca te tot impiedici de mine, asa ca propun o negociere inainte de orice concurs si in functie de rezultat eu particip sau stau potolit (cu berile in fata)
User avatar
Catalin Balta
Tiro
 
Posts: 6
Joined: Sun Apr 28, 2013 10:49 pm

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Catalin Balta » Mon Apr 06, 2015 8:05 pm

Altfel, chiar asteptam povestea de dupa! Cred ca in alta viata ai fost pamfletar, prea le zici asa fain.
User avatar
Catalin Balta
Tiro
 
Posts: 6
Joined: Sun Apr 28, 2013 10:49 pm

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Bill » Mon Apr 06, 2015 9:06 pm

Faina relatarea pacat ca ai umblat singur atat. Ce s-ai faci poate candva iti mai apar ciraci :eatdrink009:
Are penel vikingul, ai dreptate Cata.... daca s-ar da un premiu pentru "povestitor" ai duce numai aururi acasa :smiley-laughing021:
Multumim si spor, mai avem putin pana la Moson part VI, The apocalypse of the tapirs
Bill :crazy_pilot:
"Anybody can criticize what others create, but few can create something worth criticizing. To put it differently, an ounce of creativity is worth a pound of criticism "
Unknown free minded thinker - Jerry Catanescu

User avatar
Bill
Procurator
 
Posts: 889
Joined: Sun Jan 13, 2013 12:09 am
Location: Cluj Napoca
Prenume si nume: Tudor Nicorici

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Olaf The Viking » Mon Apr 13, 2015 11:15 am

Catalin Balta wrote:- vad cu placere ca te tot impiedici de mine, asa ca propun o negociere inainte de orice concurs si in functie de rezultat eu particip sau stau potolit


Este o idee nobila, nu ma asteptam la mai putin de la tine. Si, ca sa iti intorc generozitatea, te las pe tine primul sa concurezi la Moson, urmand ca eu sa concurez la Alba.


No, amu, secondo tempo, ca vine Mosonu' peste mine si raman nepovestit.

A doua zi a fost o zi superba. Daca esti englez: innorat si ploaie. Ne-am trezit, ne-am toaletat si am iesit sa inspectez fauna:

Image

si flora (nu cea intestinala):

Image

Image

Micul dejun l-am luat la expozitie, am optat pentru ceva specific italienesc, croasant si capucino, un pic adaptate la nevoile mele:

Image

Giani s-a dus iar sa lucreze asa ca eu m-am gandit sa ma salvez de la plictiseala cu ceva intaritor, Da, stiu, sunt un primitiv:

Image

Facut sau baut sau, cel mai corect, vandut de Al Bano:

Image

Dupa cum e moda acum, m-am gandit sa-mi trag niste selfiuri:

Image

Natura moarta cu/dupa vin:

Image

Nu putea sa lipseasca nici celebra poza cu picioarele, nu?

Image

Dupa un timp am inceput sa ma simt foarte bine, dar mi-a slabit putin vederea:

Image

Dupa ce am terminat cu sticla m-am dus sa dau o tura, sa ma conving ca intr-adevar chiar se munceste. L-am prins pe Paolo chiar in plin proces de executare a premiilor:

Image

Image

Image

Image

Image

Dupa un timp mi s-a alaturat si Serban, am mai baut un paharel, poate doua sau trei, suficient cat sa se faca ora pranzului. Giani mi-a zis ca el mai are treaba asa ca Roseta s-a insarcinat sa ne duca la un restaurant cunoscut de ea, unde lucra si Mariana. E, nu o cunoasteti voi, dar nu conteaza. Nici noi nu o cunosteam.

Image

Image

Image

Image

Amintirile despre pranz sunt destul de vagi. Tot ce mai tin minte este ca vinul a fost cam nasol iar spaghetele cam putine. Dintr-o neintelegere m-am trezit si cu o friptura de vaca, fada si fara rost. Adica fara un mujdei sau macar un sos de vin cu usturoi.

Dupa masa ne-am tras si in poze...

Image

Image

Image

... desi eram constienti ca ceremonia de premiere deja trebuia sa inceapa.

Dar cum stiam ca mai au treaba era clar ca nu vor incepe la ora stabilita. Asa ca atunci cand am ajuns noi, relaxati si fara griji am prins ultima parte. Incepuse la ora stabilita.

Image

Dar totusi nu suficent de tarziu:

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

O ciudatenie locala:

Image

Image

Image

Cred totusi ca apartinea sexului slab, ca celui frumos in nici un caz:

Image

Iacobbaci:

Image

Si din nou Serban pentru AMA:

Image

Image

"Peste doi ani, daca intarziati iar, va dau afara si va confisc premiile!"
Image

Image

Dupa ceremonie Giani a venit cu listele sa mai facem un inventar si ne-am mai captusit cu ceva trofee si diplome. Va amintiti cand va spuneam ca dupa concurs te cuprinde asa o parere de rau si o nostalgie. Exact asa s-a intamplat cand mi-am gasit geanta singura in camera in care se depozitau cutiile:

Image

Intre timp se stransesera si mesele:

Image

Asa ca am purces spre aeroport:

Image

La control evident ca lucrurile nu puteau fi simple: a tiuit aparatul, m-au pus sa ma descalt, nu mi-au dat nici macar niste papuci in care sa umblu pe acolo, m-a pipait ala de acolo (cred ca era un pervers ca si-a pus si manusi inainte) ce mai, umilire marca UE. Ma asteptam sa ma duca si in camera de gazare.

Ca sa nu-l mai incurc pe Serban care avea bagaj la cala, am decis sa pastrez in bagajul de mana periuta si deodorantul. Tot ce se putea intampla era sa mi le confiste. Evident ca pe alea nu le-au vazut si am trecut foarte frumos cu ele, cu toata securitatea si masurile lor de prevedere.

Am intrebat la informatii unde sa ma imbarc si mi-a spus ceva cu eight-ten. Adicatelea un fel de opt-zece. Deci nu 18, adica eighteen. Am mers eu pe acolo, cale lunga sa-mi ajunga dar nici vorba de un 8-10. Asa ca m-am dus la un ghiseu cu asistenta speciala pentru pasageri sau asistenta pentru pasageri cu probleme speciale. Ma gandeam ca e destul de speciala problema mea.

In fata mea mai era o duduie cat trei dudui, asta o fi fost problema speciala, apoi mi-a venit randul. In spatele meu, nimeni. O intreb pe domnisoara de acolo, care-mi zambeste profesional, ca sa nu ma scuipe ca o deranjez cu asemenea cacaturi si ma indruma cu 50 de metri mai in stanga, la un ghiseu de informatii unde nu era nimeni. Stau acolo 5 minute ca fraierul pana ma decid sa merg la prima domnisoara. Dupa ce ii spun ca nu e nimeni acolo accepta sa tasteze de 3 ori si sa imi spuna ca eight-ten.

E, dar de data asta nu ma mai las fraierit ca prima data asa ca o pun sa imi scrie pe un biletel sa vad si eu ce e eight-tenul asta. Imi scrie, ii multumesc frumos din adancul unghiilor de la picioare si pornesc victorios la drum. Fara sa ma uit la bilet. Cand m-am uitat am vazut un fel de diez urmat de 10. Adica numarul 10 mi-am spus eu in sinea mea. Pana la urma, prin noianul de magazine si marfuri complet inutile, am gasit o tabela unde se anuntau plecarile. Asa ca eight-ul ala faimos sau diezul s-au dovedit a fi de fapt un "H", adica un "eici".

Dupa elucidarea misterului m-am indreptat spre terminal, am mai incercat sa citesc ceva, am mai urmarit oamenii care viermuiau in jurul meu, i-am studiat, am tras niste concluzii deloc magulitoare despre viitorul speciei si pana la urma a venit autobuzul care m-a debarcat la scara avionului. Nu meritam sa intru direct in avion din terminal, asa cum se intampla pe un aeroport mai putin dezvoltat, cum ar fi de exemplu, Otopeni.

De data aceasta am avut noroc de vecini, erau doua asiatice. Desi fanteziile cu asiatice nu ma caracterizeaza, ba chiar dimpotriva, eram multumit ca erau subtirele si nu ocupau mult loc. Asta pana cand, nu stiu de ce, s-au facut nu stiu ce schimbari si am nimerit pe rand cu Dana. Care Dana avea si copil mic, dar, cel mai important, o mama cu ciumber in cap, stiti genul: mica, indesata si guraliva. Care Dana s-a cuibarit frumos la geam, ca o doamna ce era, lasandu-ma pe mine langa mama ei si copilul mic.

In aceste conditii, dupa ce mi-am mancat grisina, oferita cu mare pompa si generozitate de Alitalia, si mi-am baut al doilea pahar cu apa, da, am cerut din nou supliment la apa, am inchis ochii si am motait pana la aterizare. La noi verificarea este mult mai eficienta rapida, am trecut repede, m-am suit in taxi si la ora 01.30 dadeam telefon sotiei sa-mi deschida poarta. Lucru pe care l-a facut cu mare placere, drag si chiar m-a intampinat dragastos si m-a facut sa ma simt ca acasa: "Da' de ce mirosi a carciuma?".

Din anumite motive, integritatea fizica fiind unul din ele, am renuntat la raspunsul inteligent: "Pentru ca pot" si m-am multumit sa dau din umeri intr-un fel care putea fi interpretat in mai multe feluri.

FINE

"Si sa le spui tuturor din sat ca acolo unde te-a scuipat Cartula te-a pupat Olaf si ti-a sters rusinea."
Dumnezeu e de partea tuturor, si, daca ne uitam de-a lungul istoriei, vedem ca e de partea celor cu mai multi bani si armate mai mari.
Intai da cu toporul si pe urma intreaba ce a vrut.
Da, poti da un click si pe machete.ro si sa iti iei ceva "dragut". Am nevoie de bani.
User avatar
Olaf The Viking
Imperator
 
Posts: 2208
Joined: Wed Jan 09, 2013 3:04 pm
Location: Bucuresti
Prenume si nume: Alexandru Dumitrescu

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby alexelu_marinelu » Mon Apr 13, 2015 3:01 pm

Gratie, Olaf, pentru povestea cu poze suficiente si pentru astia dati in mintea copiilor :egg:
Pe ici, pe colo, parca m-am simtit si eu prezent. Probabil, tot de la vin mi se trage nostalgia asta.
Ce mi-a placut cel mai mult la expozitione a fost faptul ca modelele sunt, in marea lor majoritate, noi. Adica nu le tot cara pe aceleasi ras-stiute de 10 ani de zile, doar-doar or lua niste premii cu ele.
Hai spor, sanatate, sarbatori fericite si sa ne vedem cu bine ... mai draga!
User avatar
alexelu_marinelu
Aquilifer
 
Posts: 355
Joined: Sun Jan 13, 2013 7:07 pm
Prenume si nume: Alexandru Croitoru

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Olaf The Viking » Mon Apr 13, 2015 4:55 pm

Stii cate expozitii au ei. Un model participa probabil la cel putin 10-20. Suspectez o inflatie de medalii la ei. Cum am mai spus, mie imi place mereu sa ma uit la un model facut de cine trebuie. Mereu mai vad cate ceva nou care imi scapase anterior. Deci daca nu ai noutati nu-i bai, ia-le pe alea vechi si hai la Alba sa bem un vin.

"Si sa le spui tuturor din sat ca acolo unde te-a scuipat Cartula te-a pupat Olaf si ti-a sters rusinea."
Dumnezeu e de partea tuturor, si, daca ne uitam de-a lungul istoriei, vedem ca e de partea celor cu mai multi bani si armate mai mari.
Intai da cu toporul si pe urma intreaba ce a vrut.
Da, poti da un click si pe machete.ro si sa iti iei ceva "dragut". Am nevoie de bani.
User avatar
Olaf The Viking
Imperator
 
Posts: 2208
Joined: Wed Jan 09, 2013 3:04 pm
Location: Bucuresti
Prenume si nume: Alexandru Dumitrescu

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby alexelu_marinelu » Tue Apr 14, 2015 12:25 pm

Olaf The Viking wrote:... Deci daca nu ai noutati nu-i bai, ia-le pe alea vechi si hai la Alba sa bem un vin.

Suna bine de tot invitatia... Mai ales ca, de vreo 2 ani, le-am cam scapat pe toate, din varii motive.. :pickaxe:
User avatar
alexelu_marinelu
Aquilifer
 
Posts: 355
Joined: Sun Jan 13, 2013 7:07 pm
Prenume si nume: Alexandru Croitoru

Re: Mostra Modellismo Centumcellae 2015 - impresii neoficial

Postby Olaf The Viking » Tue Apr 14, 2015 1:00 pm

Pai, hai, ce mai astepti? Te ajut eu cu cutiile. :butcher:

"Si sa le spui tuturor din sat ca acolo unde te-a scuipat Cartula te-a pupat Olaf si ti-a sters rusinea."
Dumnezeu e de partea tuturor, si, daca ne uitam de-a lungul istoriei, vedem ca e de partea celor cu mai multi bani si armate mai mari.
Intai da cu toporul si pe urma intreaba ce a vrut.
Da, poti da un click si pe machete.ro si sa iti iei ceva "dragut". Am nevoie de bani.
User avatar
Olaf The Viking
Imperator
 
Posts: 2208
Joined: Wed Jan 09, 2013 3:04 pm
Location: Bucuresti
Prenume si nume: Alexandru Dumitrescu

Next

Return to Expozitii si evenimente

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron