Cum să înțelegi un text, să îl memorezi, cum să îl rescrii într-un mod creativ fără a prinde iz de plagiat.
Acum împreună să încercăm să găsim ce –a vrut a spune autorul.
Poetul și-a înmuiat penelul în albul norilor, penel din aripă de arhanghel (de la sine înțeles)
Aici cu buclelee în vânt, s-a axat pe mici
tuse tușe numai de El știute.
Din panoplia figurilor de stil, cu maximă inspirație a așternut un strat de movuliu de Voroneț (cel puțin așa se întrezărește în această fotografie mișcată). Ceva mozoleală cu gagica-naripată ce rânjește cu gura până la urechi, oarece curcubeu cernut pe palele moriștii și un rubiniu demisec pentru identificare de la nivelul superior.
Pentru următorul paragraf ori și-a folosit tot talentul criptologic ori pur și simplu a strănutat umed pe text.
La un moment dat pe buloanele mărgelate s-a aplicat un strat de alamă și oarece cocleală, referință directă la patriotismul românilor (decât să strâmbi din nas, mai bine ai pune mâna pe Curcanul, Peneș Curcanul lui Ale*)
Întotdeauna m-am întrebat cum dă la boboci un rastaman, autorul îmi oferă un subtil indiciu poleind cu maroniu dredurile fufei.
Pe final de paragraf el suge-rează că roțile unse
mișcă mușcă mai bine iar brațul de oțel doar cu antrenament se ține.
Finalizarea este maiestuoasă, în codă de pește.
Bine, nu-i tocmai coadă și nici măcar de pește, abia de-i iese de-o pereche de scurmușe.
Intenția contează !
Vânt din pupa !