Apoi am umplut oglinzile cu water effect de la Vallejo, am dat jos patafixul ce proteja fanta de parbriz şi am remediat zona cu vopseaua adecvată.
Pigmentul albastru ultramarin (cel utilizat la zugrăveli) l-am folosit pentru pigmentarea şenilelor şi a unor zone limitate de pe camion. Pigmentul l-am fixat cu o zeamă de la Mig.
Apoi am fixat personajele şi diorama este aproape gata (trebuie etichetată).
Traque-la –mort
Serge Brussolo
Serge Brussolo
-fragment-
Dintre numeroasele planete colonizate de pământeni, Almoha s-a evidenţiat pintr-o bogaţie energetică fără precedent, prin vegetaţia luxuriantă, condiţiile propice supravieţuirii şi o populaţie băştinaşă lipsită de atitudine războinică (cel puţin aşa părea în primi ani de colonizare).
În clasicul stil pământean la puţin timp după colonizare au izbucnit conflictele. Tendinţa de autonomie a populaţiei de culoare, majoritară în zonele vitale energetic (peste 90% dintre mineri aparţinând acestei rase) a dus la izbucnirea Războiului Rasial.
Acest conflict a durat timp de unsprezece ani şi a făcut numeroase victime, deşi a scăpat întreg (mă rog, aproximativ întreg), Lisiah Eggle este una dintre ele.
Încorporat ca mitralior pe elicopter, Lisiah a suferit un cumplit accident în urma căruia i-a fost amputat braţul drept. Nefericita întâmplare, braţul grefat, absurditatea specifică armatei şi războiului au făcut ca soldatul clasa întâi Lisiah Eggle să fie lăsat la vatră (cu câteva luni înainte de semnarea armistiţiului) pe motive medicale: "structură nevrotică cu tendinţă depresivă".
La scurt timp de la încetarea războiului un alt conflict a izbucnit pe Almoha.
Oamenii de ştiinţă au pus cap la cap diferite incidente stranii şi au ajuns la concluzia că toată structura moleculară a planetei este realizată din nitrolynă. Acest compus (conţinut în toate componentele planetei, fie că vorbim de bordură, portocală sau ciorapi) avea un singur neajuns major: Inofensivă în alte situaţii, nitrolyna devenea instabilă şi extrem de explozivă sub acţiunea unor unde electromagnetice specifice. Aceste unde letale erau emise, involuntar, de creierul indigenilor almohi. Astfel orice descărcare de adrenalină (emoţii puternice, durere, nervozitate) ducea la emiterea undelor ce acţionau ca detonator pentru nitrolyna devenită mai periculoasă decât PETN.
În scurt timp s-a deschis sezonul de vânătoare ţinta fiind detonatoarele umane şi astfel sub denumirea de "Prădători" băştinaşii au început să devină trofee mult râvnite, recompensa pentru mort dar şi pentru viu fiind extrem de stimulativă. De-a lungul timpului aria de răspândire a Prădătorilor s-a restrâns dramatic (pare-se), fuga lor purtându-i în nordul planetei, zonă eminamente deşertică.
Sus amintitul Lisiah s-a implicat activ în această activitate şi astfel a ajuns un succesor demn de Buffalo Bill, circa treizeci de prădători căzându-i victime devenind astfel unul dintre cei mai iscusiţi şi faimoşi vânători. Ca şi predecesorul său pământean, Lisiah avea un nume de scenă : "Mănuşi-albe#, porecla şi-o datora mănuşilor albe pe care le purta permanent atunci cînd era în public, mănuşile ascundeau cel mai intim şi indezirabil secret al său, motivul nevrozei trecute dar nicicând vindecate : Braţul grefat pe bontul amputat era un braţ ce aparţinuse unei persoane de culoare (mădular de negru).
Succesul dobândit îl datora, în mare măsură, câinelui său, Killer, de altfel singurul său coechipier. Killer simţea un Pradător de la circa cinci kilometrii şi în ciuda handicapului (îşi pierduse, printre altele, piciorul stâng din faţă cu ocazia unei vânători mai puţin reuşite) orice vânător l-ar fi vrut în echipa sa.
Într-una din deplasările prin deşertul almoh, Mănuşi-albe a avut ocazia să o vadă Lona –Coamă lungă, un Prădător celebru prin faptul că avea capul (şi nu numai) acoperit cu păr ceea ce constituia o mare surpriză deoarece almohii erau spâni. Însă roşcata îşi datora renumele (şi recompensa generoasă) şi datorită numeroaselor victime pe care le cauzase de-a lungul timpului, astfel Coamă roşie, Lona psiho-criminala, Vulpea deşerturilor era răspunzătoare (printre altele) pentru dispariţia oraşului Yellowtown şi a celor două mii două sute de locuitori. Un picior prins într-o capcană pentru lupi, durerea cu unda aferentă, un dig şi astfel se năştea Lacul Lona.
După cum spuneam Mănuşi-albe a avut ocazia să o vadă pe Lona, aflat la cinci kilometri depărtare a putut să o urmărească prin binoclu şi să îşi facă un plan pentru a o putea captura insă, a rămas doar cu privitul deoarece pe urmele ei se afla o echipă de vânători experimentaţi şi conform legii vânătorii prada este a celui care o vede primul.
Spre dimineaţă, când a fost trezit de zgomotele deflagraţiei, Lisiah a avut ocazia să vadă şi latura distructivă a roşcatei.
Surpriza cauzată de apariţia câinilor urmăritori a fost suficientă pentru declanşarea unei succesiuni de deflagraţii şi astfel Lisiah, ajuns la locul măcelului, a putut să contabilizeze rezultatul acestora: vehicul calcinat ce emana miros de carne arsă semn că vânători erau precum cei partu câini, carne carbonizată şi sfârtecată de explozii.
După o perioadă de relaxare Mănuşi-albe a pornit pe urmele Roşcatei, recompensa pusă pe capul ei triplându-se de la ultima ispravă.
Prădătorii deveniţi fugari flămînzeau zile întregi până găseau câte o oază, odată ajunşi aici şi ştiind efectul devastator al nitoynei mulţi dintre ei flămânzeau în continuare până se intersectau cu trocanţii. Contrabandiştii nu exitau să vândă apă sau pastile nutritive-hidratante acestor proscrişi, bărbaţii plăteau acest troc cu diferite cantităţi de minerale preţioase iar femeile (în majoritatea cazurilor) plăteau în natură.
La o săptămână decând pornise în urmărirea Coamei roşcate, şi ignorând alte ţinte, Lisiah a reuşit să o localizeze şi să îşi pună planul în aplicare. S-a deghizat în traficant, camionul l-a camuflat în vehicul de contrabandist iar pe Killer l-a îndopat cu somnifere ascunzându-l vederii iar interiorul benei l-a acoperit cu o vopsea specială ce constituia un baraj eficient în calea undelor distructive.
Lona pică în capcană, ajungând în compartimentul închisoare iar Lisiah se îndreaptă către o aşezare minieră pentru a preda prada şi a încasa recompensa fabuloasă.
La un moment dat efectul stimulentelor excitante, cu care se îndopase pe parcursul urmăririi, a început să se estompeze iar oboseala a devenit de neignorat şi astfel Lisiah decide să facă un scurt popas în dreptul primei oaze întâlnite pe traseu.
Mănuşi-albe şi Killer au coborât din camion, ambii deplasându-se cu greutate....
...omul urmează să îşi rezolve oarece probleme (mici) fiziologice iar câinele să atace un pepene.
Ce ştim
Lisiah
Palid, pomeţi brăzdaţi de riduri
Capul ras
Mănuşi albe
Vestă din pânză de sac
Killer
Colţi inoxidabili
Proteză electronică articulată, stâng anterior
Drenă de urină
Camion
Flancuri înnegrite de fumul a sute de explozii
Şenile posterior
Parbriz redus la o fantă îngustă dar prevăzut cu ştergătoare
Are treizeci de tone şi seamănă mai mult a tanc decât a semiremorcă
Tabla este perforată de schije iar zonele sunt metalic strălucitoare
Vopseaua este mată gri-albăstrui, coaptă de soare formând băşici
Carcasa invadată de suduri grosolane, găuri, fisuri şi rupturi
Oglinzi retrovizoare
Ce ştiu eu
Ora’manul
Karak’anaqul
Coprofag marţian
Sticlă sălbatică
Piatra cu ecou
Reţea de cabluri optice
Balta marţiană
Dacă vreţi şi voi să aflaţi sau vă interesează deznodământul, destinele lui Lisiah, ale Lonei sau ale altor personaje, care este misterul planetei-grenadă sau pildele maestrului Zâ atunci este cazul să recitiţi şi să urmaţi îndemnurile din prima postare a topicului.
Eventual poate doriţi să cunoaşteţi şi alte opera ale scriitorului Serge Brussolo, să îi aflaţi tiparul obsesiilor
Sau poate sunteţi insensibili şi vă pasionează doar obsesiile lui alexie ....acum este un moment propice..
De-o fi una, de-o fi alta..
După mai bine de două luni şi 143 de fotografii w.i.p. data stelară 30.05.2011 va rămâne data de finalizarea a acestui proiect.
