M-am tot uitat in stanga si-n dreapta pe aici pe forum dar si pe alte forumuri si reviste, cu grija sa nu ma repet si sa nu cumva sa supar pe cineva. Daca totusi supar pe cineva printr-o postare dubla ....Asta e.
Multa lume vorbeste despre pastrarea diverselor plante care in stadiu proaspat par atat de bune pentru utilizari in diorame, dar ulterior devin sfaramicioase si se decoloreaza.
Ascultand si citind parerile altora, am pus si eu la punct, de nevoie, o metoda.
O voi descrie pe scurt si voi atasa poze, urmand ca daca aveti comentarii de facut sau intrebari de pus sa vorbim ,mai pe larg dupa aia.
Am fost întotdeauna preocupat de reprezentarea unui cadru cât mai natural în vignetele şi dioramele pe care le realizez. Ca atare am căutat şi am încercat de-a lungul timpului tot felul de substitute pentru reprezentarea plantelor care să aducă un plus de naturaleţe peisajelor care încadrează o figurină sau o scenă.
Chiar dacă în ultimul timp au apărut o serie de replici din hârtie, precolorate şi pretăiate, am ajuns la concluzia că nimic nu poate egala “dezordinea” naturală. Vreau să înţelegeţi că prin această afirmaţie nu resping total folosirea materialelor artificiale, ci doar recomand discernământ în alegerea cantităţii de astfel de detalii. Vor fi foarte greu de reprodus o serie de plante exotice, cu frunze generoase, doar folosind materiale naturale. In acest caz, produsele artificiale ale anumitor producători vor fi de neînlocuit însă, cuplarea şi întrepătrunderea acestora cu mateirale adunate din natură şi conservate prin metode simple şi la îndemâna oricui, vor adăuga un plus de naturaleţe scenelor recreate în diorame.
Bineînţeles că trebuie avută în vedere tot timpul scara la care lucrăm. Este mult mai dificil să gasim plante care să reproducă veridic vegetaţia la o scara mică (1/72), decât pentru o scară mai consacrată dioramelor (1/35, 1/32).
Metoda de conservare pe care am aplicat-o cu succes în încercările mele, presupune colectarea în stare proaspătă a plantelor vizate, în general diverse specii de muşchi, păstrarea acestora în condiţii optime şi conservarea cât mai rapidă pentru a evita o degradare ireversibilă.
Cu ocazia ieşirilor în natură (destul de dese în cazul meu), profit pentru a selecta plante care ar putea fi utile. Am întotdeauna la mine câteva pungi ziplock (cu autosigilare) în care să-mi depozitez mostrele selectate, pentru a le păstra umede.
Privind cu atenţie o zonă cu muşchi, fie că este în pădure, pe pietre sau chiar în poiene, veţi observa că morfologia plantelor diferă de la un petic la altul. Unele sunt in formă de conifer, altele pot fi asimilate unor tufe, unele arată ca nişte ferigi în miniatură în timp ce anumite specii dezvoltă lujeri cu frunze aşezate asemănător unor plante de mari dimensiuni. Secretul este să nu vă concentraţi doar pe o arie restrânsă ci să culegeţi petice din zone cu microclimate diferite (umbră, soare, umezeală mai mare sau mai mică) şi suport diferit – pământ, lemn, piatră.
Odată ajunşi acasă, sortaţi pe cât posibil pe tipuri plantele culese şi pregatiţi-vă pentru operaţiunea de conservare.
Pentru asta aveţi nevoie de glicerină. Eu de câte ori am căutat glicerină la farmacie mi s-a oferit doar glicerină boraxată (4 lei flaconul) şi un colorant alimentar verde miscibil cu apa (majoritatea sunt). Eu am căutat praf sau lichidă şi am dat peste tubul din imagine care e cu gel (5 lei) – fair enough. Ideal ar fi să aveţi mai multe culori şi să faceţi combinaţii pentru a obţine nuanţe variate (verde cu galben, verde simplu, verde cu o picătură de albastru, verde cu roşu sau chiar roşu cu puţin verde).
Ideea e că odată cu glicerina, în celulele plantelor va pătrunde şi colorantul, conferind o tentă de verde ce se va suprapune peste verdele natural. Neadăugarea de colorant va face ca produsele obţinute sa aibă o culoare nisipie (cea a celulozei), deoarece clorofila nu este stabilă şi procesul de fotosinteză nu mai continua după recoltare. Asta nu e greşit, pentru ca poate veţi avea nevoie şi de plante cu aspect mai uscat.
Într-un recipient care poate cuprinde lejer plantele, se toarnă flaconul de glicerină şi se adaugă încă 1 şi ½ de apă. Se amestecă până observaţi că s-a omogenizat. Apoi se adaugă colorantul şi se omogenizează din nou. Puteţi pune la acest amestec şi tot tubul. În structura plantei va intra o cantitate limitată.
Apoi se imersează plantele fără să le presaţi prea rău şi se lasă 1-2 zile, pentru a se satura cu amestecul.
După ce trece timpul respectiv, scoate-ţi cu o pensetă plantele, scurgându-le de marginea recipientului şi aşezaţi-le pe şerveţele absorbante pentru a elimina surplusul de lichid. Nu le presaţi, pentru a nu scoate lichidul colorat din frunze. Este suficient să le lăsaţi în aer liber pe şerveţele timp de 2 zile.
Important este să depozitaţi apoi plantele astfel preparate în recipiente separate, de preferinţă închise, pentru a evita intruziunile biologice nedorite (insecte, ciuperci etc.)
În imaginea de mai jos am făcut un macro ca să vă faceţi o idee despre diferenţele morfologice între plante.
Eu îmi păstrez rezervele de materiale pentru diorame într-o cutie de momeli pentru pescuit compartimentată. Puteţi gasi aşa ceva la magazinele specializate la preţuri destul de prietenoase.
O sa revin cu cateva poze pe care acum nu le gasesc.