alexie wrote:De ceva timp pe siteul oficial al Moson Show s-a postat galeria ediţiei 2014...Încă un motiv pentru Olaf de a-i injura si besteli pe ei si mamelor lor, nu de alta dar se apropie alt eveniment bahic machetistic.
Stai linistit ca am vazut si oricum i-am luat la bastoane deja si pe pagina lor de feisbuci si in introducerea de azi. De remarcat ca dioramele nu exista pentru ei decat cu AFV sau deloc. Un alt argument pentru emailul la care le voi raspunde. Cum ziceam, debutam in forta povestirea cu Marea ju(r)isare:
Am asistat cum onor. juriul ju(r)isa, am vazut cum nu au aruncat nici o privire la dioramele de pe pervazul ferestrei, sa le ia in mana si sa se uite la ele ar fi fost un gest de voyeurist, astfel ca nu s-au pretat la asa ceva. Acum sa fim cinstiti, ia priviti fotografia de mai jos timp de 5 secunde!
Gata? Ati privit 5 secunde? Sigur nu ati trisat? E, cum nu? V-am vazut, da’ nu conteaza, rezultatul e acelasi: sigur are castig de cauza mereu figurina mai mare, cu mai multe detalii si care se preteaza la pictat mai bine. E ca si cum v-as pune sa alegeti intre a pune mana pe pulpa sau pe “inaintarile” Elisabetei? Si nu ma refer la Regina acum. Ce ati alege? In afara de Hartman care ar zice: “Eu nu vreau decat sa va strang mana.” ceilalti e clar ce ar alege.
Pe saitul lor nici macar diorama din LOTR nu apare, care, sa fim cinstiti merita macar amintita daca nu si premiata:
In schimb apare tancul ala in apa care a cistigat acum 3 ani si care nici macar nu a concurat la editia asta. Cat de cacat jenant e asta?
Ca veni vorba de juriu trebuie sa amintesc si ca bietii Tibi si Bill jurizau la greu, dupa cum s-a vazut si in pozele puse de alexie:
Tibi, ca de obicei, cu sarica pe el, nu cumva sa se vada tricoul cu AMA sau Doamne fereste, Tricolorul. Il demipresidente. Ca veni vorba de Tibi si AMA trebuie semnalate niste mici probleme in speranta ca se vor reglementa.
Critica AMA debuteaza cu standul lor. Cand am venit de dimineata, Dan Magon era prezent la datorie. Probabil ca nervos, ca mesteca ciunga si dadea din picior cu o frecventa de pulsar sau de pitica rosie (nici o aluzie la Scufita alexiana). Pe masa era un afis cu Cupa cetatii, o idee excelenta daca vrei sa atragi machetistii sa vina. Din pacate era in romana si ne spunea sa venim la poarta nu stiu care, deci impact 0 asupra strainilor si romanilor, deopotriva si in acelasi timp. Pentru asemenea eveniment trebuia afis COMPLET SEPARAT de afisul care sa va lipi pe zidurile cladirilor din Alba, acolo unde se duce tot omu’ cand nu gaseste o toaleta.
Erau ceva pliante cu orasul Alba, tinute la distanta de vizitatori, nu cumva sa le treaca prin cap sa se uite la ele. Orice ar fi mers mai bine decat asta: o tuica pe masa, poze cu noi la chefuri, macar ceva gagici cu AK-uri in mana sau poarta lui Mihai varata in dos, etc.
Baietii au povestit ca niste nemtii s-au oprit uimiti: “Aveti si voi cluburi de machete si chiar IPMS?”. Noroc ca nu eram acolo ca le raspundeam: “Da, avem si Kaufland si Metro, sâc!”. Sa te caci pe tine cu stropi si mai multe nu. Desi nu am idee cum s-ar zice in germana la asta.
Deci in conditiile in care aia ne cred niste inapoiati noi flencanim ciunga la stand, stam cu pufoaica pe noi si tinem pliantele cu orasul departe de vizitatori, ca sunt putine si nu ajung.
Dar destul despre AMA, sa nu se creada importanti, si sa revenim la momentul t1 (era sa zic la oile noastre, dar riscam sa-i aduc aminte lui Bill ca si pe el l-au ostracizat, diorama cu oi, pe care si eu, care am, nu un dinte, ci o lucrare intreaga, impotriva avioanelor, as fi premiat-o cu ceva acolo, nu a luat nimic) sunt sigur ca nu mai stiti unde v-am lasat cu povestirea, nu? Deci cum va ziceam, eu tot imi faceam de lucru si ma uitam disperat cate avioane mai are Bill de numarat deoarece planuisem sa mergem impreuna la cumparaturi, de data aceasta domestice, nu modelistice. Mai exact Bill cauta ardei din ala 4x4 iar eu ciocolata cat mai ieftina pentru copii si sotie, ca sa ramana mai mult pentru machete. Ochisem niste romani din rasina la un stand (tot la 72, fi-mi-ar capul sa-mi fie, ca nu ma invat deloc minte) precum si postamentul corespunzator la alt stand. Alexie si Catalin deja plecasera si urma sa-i ajungem din urma.
Timpul trece greu cand nu sunt fuste scurte sau decolteuri prin zona si astepti dupa avioane. Si iar le luau, si iar le pipaiau, si iar intrebam cate mai sunt, si Bill intelegea ca intreb de categorii, si imi zicea ca una, si eu intelegeam ca mai e doar o macheta, si luau alte cinci de pe masa, si se uitau in gura si in gaura din dos a ei si tot asa.
Pana la urma s-a terminat, le-au gatat, am iesit afara cu Bill care avea o propunere: nu mai bine mergem maine si azi mai vizitam expozitia? Asta nu se putea oricum, deoarece vroiam sa stiu pe ce bani ma bazez a doua zi, ca sa iau sau nu romanii aia, dar m-a suprins intrebarea lui de ginecolog care, dupa ce a stat toata ziua cu capul prin toate orificiile, vrea seara la streap-tease. I-am explicat de ce nu se poate asa ca nu a avut de ales decat sa declare ca vine cu mine. Probabil se gandea ca il paste un topor in cap, mai ales dupa ce am stat atata dupa curul lui, pana a terminat de sodomizat el toate avioanele alea (recunoasteti ca merit macar premiul Academiei, nu? "cur" si "sodomizat" in aceeasi propozitie fara sa fie ceva porcos, mai rar).
Dar, ma stiti, inima larga cum sunt, i-am zis sa ramana sa se uite, ca plec singur. Dupa ce la primele tentative a zis ca in nici un caz, mai ales dupa ce am stat atata dupa el, am simtit ca hotararea lui incepe sa se clatine ca un betiv care a pierdut gardul. Astfel ca pana la urma l-am convins sa ramana sa vada si el expozitia si bine am facut, ca pe drum era si o padurice, cu copacei, astfel ca probabil niste ganduri ucigase mi-ar fi dat tarcoale.
Singura problema era ca eu nu prea stiam unde trebuia sa merg si ma bazam pe el. Dar pana la urma, cu explicatiile telefonice amanuntile ale lui alexie (se cunoaste ca e modelist si aplicat spre detalii) am reusit: “Mergi pana la statuie.”, “Aia unde ti-ai facut poza?”, ”Nu, pe straduta pietonala”, “Aia cu extremistii maghiari?”, “Nu, pana la monument”, “Ala unde facem stanga cu masina?”, “Nu, ala e mai in spate, pe partea cealalta”.
Odata iesit din centru am galopat o bucata de vreme, eram grabit ca ma gandeam ca alexie & co. o taie de acolo fara mine si rezultatul va fi ca am alergat toata ziua dupa ei. Am ajuns la magazine, am luat ce trebuia pentru copii si sotie, m-am indreptat victorios spre casele de marcat si mandru de performanta mea si rapiditatea mea legendara, unanim recunoscuta de reprezentantele sexului slab, ca sa nu zic frumos, le-am telefonat ca sa le zic ca eu sunt deja la casele de marcat, convins ca ei inca sunt in magazine, indecisi ce sa cumpere. Nu erau, i-am prins tocmai la mustata vizavi (mustata de veveritoi), vizaviul ala fiind peste cateva benzi de circulatie auto, pe ambele sensuri si musai pe la trecerea de pietoni.
Cand i-am vazut mi-am adus aminte ca am uitat sa-I iau lui Bill Pista din ala, de teren. Noroc ca nici baietii nu gasisera si acum luau la rand toate maghernitele in cautarea elixirului eroses (pai da, ca e Eros Pista, deci erosesc). Nu am gasit asa ca ne-am indreptat infranti si franti de oboseala spre motel, nici un taxi nebinevoind a ne taia calea.
_________________________________
Nota autorului: Mi-e somn, asa ca paharele sparte, scandalul si furtul, in episodul urmator.
...... multumesc "delegatiei Romane"pentru cele 4 zile extraordinare in compania carora am petrecut aceste zile si m-au suportat cu 
rog unul din colegi sa ma ajute in incercarea de obtinere a inca unei plakete (platibila de mine si obiectul si expeditia)in locul celei pierute.Daca iese iese ,daca nu am incercat . 
