tapir-models.ro

by **alexie** » Fri Sep 25, 2015 10:50 am

Ecouri albaneze pe taram maghiar

by **alexie** » Fri Sep 25, 2015 10:58 am

Home Edes Home

Nici in acest an navalisti mangalioti, amatori de CFR, n-au dat curs invitatiei

Distributie de ajutoare

by **alexie** » Fri Sep 25, 2015 11:36 am

Activitati adiacente concursului (altele decat :drinks:

)

by **alexie** » Fri Sep 25, 2015 11:50 am

Táplálás

by **alexie** » Fri Sep 25, 2015 12:41 pm

Dive rse

Vehicul functional (vezi film pe g+)

Juriul impartial

O ce veste minunate

O alta veste minunata

Casa de Cultura unde s-a tinut evenimentul (chiria s-a platit in rate sau ratze ?)

Top secret : Plan amplasare geamii

Sa nu inghete saracul

Machetist, ca hobby este poilitist in Bekescaba, pregatind artizanat pentru vizitatorii veniti de foarte departe (uz intern)

by **alexie** » Fri Sep 25, 2015 5:47 pm

Aviatie

by **Olaf The Viking** » Sat Sep 26, 2015 10:36 pm

Iaca si povestea, cum ar veni.

Iarasi au fost doua echipaje: Bucuresti-Constanta (eu, alexie si Gabriel) si Sighisoara-Cluj (Tibi si Bill). De data aceasta, in urma ultimei intamplari cu carnati (nu cand i-am uitat acasa la Moson ci cand am facut poteca spre closet cu ocazia unei intalniri neoficiale) am schimbat sursa. Asa ca m-am pregatit cu carnati si preparate de la o macelarie intitulata Syria. In contextul actual sesizati ironia. Sa mergi la unguri cu preparate siriene mi se pare foarte original.

Plecarea a fost devreme, pe la 1.30 dar am avut noroc de vreme buna asa ca nu m-a luat somnul sau durerea de ochii pe drum. Popasul l-am facut la OMV-ul de langa Dada deoarece la Dada era inchis la ora aia. Dupa un burek sau doua si un Pepsi am plecat mai departe. Date fiind reparatiile de la viaduct drumul ne-a dus prin fata pe la ciolane. Din pacate era inchis asa ca am continuat drumul.

Cand se crapa de ziua am ajuns la Sebes unde ne-am intalnit cu Misu "Bushila" si Ovidiu "Hind". Am incarcat machetele de la AMA si am dat comanda ferma de virsli.

Urmatorul popas a fost inainte de granita pentru a ne aproviziona cu forinti si apa minerala. La granita nu au fost probleme, desi ne-au verificat inauntru pasaportul si buletinele si ne-au pus sa deschidem portbagajul.

Odata granita trecuta in 30 de minute eram la show. In poza se vede alexie care se schimbase in masina si zgaria sa iasa afara (se stie ca la mine usile din spate sunt blocate pentru cei din interior):

M-am dus in recunoastere ca sa stim unde trebuie sa ajungem. Dupa ce am bajbait bine pe la parter pana la urma am dat peste niste baietii pe care ii stiam si m-au indrumat catre etaj. Acolo am dat bineinteles peste tartorul principal:

Si, tot bineinteles, peste alta cunostiinta, sa-i zic asa, Lucian, de la Clubul din Timisoara, care a sarit pe mine ca el unde doarme. Am zis sa fiu politicos si sa nu-i zic: "Pai unde ti-ai aranjat." I-am zis sa-l astepte pe Tibi sa vorbeasca daca mai e loc, in speranta ca-l va muta undeva, la hotel. Evident ca l-a cazat cu noi in camera pana la urma.

Sala a fost mai mare si mai luminoasa ca anii trecuti:

Loti cu prietena:

Gulasul de inceput:

Am avut la noi suficient ardei pentru tot cazanul. Pacat ca nu am auzit anuntul, facut in maghiara, ca mai e gulas in caz ca mai vrea cineva o portie. Toti am fi vrut.

Dupa ce am pus machetele si am terminat cu gulasul ne-am gandit sa ne relaxam putin:

Avand in vedere ca zona unde parcasem nu era foarte buna am dus masinile la caminul unde urma sa dormim si ne-am intors pe jos pentru a putea sa incep si eu cursa.

De inspiratie pentru diorame:

Care cursa, cum ziceam, a inceput:

Aveam si priveliste:

Si blonda si cu bautura ei, ce iti poti dori mai mult:

Vinul rosu era destul de prost. Asa ca pana la urma tot a dat fuga alexie la camin sa ia vinul nostru si ceva de mancare. Mai tarziu ne-am schimbat locul la o berarie unde erau si cei din Moson:

Unul dintre ei ne-a facut cinste cu o bere care la prima vedere mi-a ingretosat limba si banuiesc ca s-a si vazut pe fata mea. Ulterior a inceput sa mearga. Era ceva din ala cu cirese sau fructe sau o vrajeala din aia.

Pana la urma am intrat cu Bill sa vedem ce gasim de baut.

Era bere de toate felurile asa ca am cerut vin. Spre surprinderea mea chiar aveau. Dar tot prost. Asa ca a trebuit sa ne desfacem iarasi traista de urgenta:

Tibi s-a indragostit de unguroaica de la Moson.

Nu puteam sa scapam nici aici. M-a sunat Gabriel sa ma intrebe unde suntem, i-am zis si mi-a raspuns : "Venim imediat!" Pluralul nu mi-a sunat bine si aveam si de ce:

Am plecat de acolo sa facem jonctiunea cu celelalte trupe deoarece gazda, Lotzi, ne spusese ca seara ne vedem la un club.

Am observat ca deja un tapir si-a lasat amprenta asupra registrului asa nu m-am lasat nici eu mai prejos:

Acum trebuie sa va spun ca Lotzi ne-a rugat la club sa nu consumam din traista, sa luam de acolo. I-am zis ca nici o problema atata timp cat am mancare si bautura acolo. La mancare a cam strambat din nas, mi-a zis ca ce nevoie e de mancare ca noi bem. Da, dar ca sa bem trebuie sa mancam. Am crezut ca glumeste. Aveam sa constat ca nu prea. Pana una alta ne-a dat o harta:

Din pacate nu am inteles care era locul de plecare si care locul un trebuia sa ajungem, avea sageti in ambele capete:

Noroc ca am fraternizat cu alti colegi de suferinta:

Omul avea la el kit de pahare de palinca, in husa de piele, trebuie sa ne dotam si noi cu asa ceva:

Fiecare era cu licoarea lui:

Si nu glumesc deloc:

Incepeam sa cred ca povestea cu consumatul era vrajeala, fiecare avand la el ratia de subzistenta. Cam asa a decurs drumul:

Alexie a socializat la greu:

In sfarsit am ajuns la club unde ne asteptau niste platouri cu sandvisuri de paine cu untura cu 3 solzisori de ceapa pe ele. Si bineinteles bautura la discretie. Pe care fiecare si-o platea. Noroc ca vinul era bun. Dar scump.

Deci sa nu mai aud acum la Alba dati si voi 10 lei fiecare sa platim si meniul ungurilor. Untura gasim sigur moca de la cineva de la tara. Si daca nu gasim scurg eu de la carnati tot ce imi ramane in tigaie si aia e masa lor de seara.

Observati in prim-plan painea cu ceva unsoare pe ea:

In scurt timp cei doi Lucieni si Gabriel au plecat, am ramas doar cu Bill si Tibi sa purtam tricolorul pe noi culmi bahice:

Ni s-a alaturat si fostul pilot:

Lotzi s-a predat cam prematur:

Din vorba in vorba am ajuns la ardeiul lor versus al nostru.

Chiar unul din ei mi-a dat un cutit (ca lingurita nu aveau) plin de ardei din borcanul ala al lor. Era slab si foarte, foarte sarat. Probabil era destinat gatitului, nu consumului pe sandvis. Convins de superioritatea genelor noastre de 2000 de ani le-am scos pe masa ardeii nostri. Toti s-au ferit mai putin fostul pilot care trebuia sa tina steagul sus. Asa ca a luat un Fatalii parca sau ceva de genul, l-a muscat pe tot si l-a inghitit. E adevarat ca nu l-a mestecat prea tare, stia el ce stie. Dar si Fataliul stia. Evident ca ne-a zis ca e iute, dar nu foarte iute. Sigur ca atunci cand nu ne uitam la el facea ca pestele care vrea sa respire pe uscat si avea ochii usor umezi. Eu cand l-am vazut ca musca din el ma asteptam sa inceapa deja hiperventilarea. L-am intrebat daca mai vrea unul si mi-a zis ca da. Bill ma indemna de pe margine: "Da-i Chocolate Habanero". I-am zis ca nu-i dau ca e suficient de dus cu capul incat sa-l manance si pe ala si-l avem pe constiinta. Asa ca l-am lasat sa creada ca a fost brav.

In curand clubul s-a umplut de pitzi asa ca am plecat spre casa:

Dar inainte de culcare m-am gandit ca merge un paharel. Asa ca m-am dus cu o sticla de vin la usa unei camere de unde se auzea galagie si am dat peste baietii cu care venisem pe drum. Stiti ca vorbesc perfect betivaneste: le-am aratat doar sticla si s-au grupat regulamentar in jurul meu:

Pana la urma am ramas singur cu ei. Erau doi frati din Miskolc impreuna cu tatal lor. M-au intrebat despre ce machete am, au fost foarte interesati despre teutonii mei asa le-am povestit mai in engleza, mai in nemteste despre Ordinul teutonilor, bataliile lor, cavalerii livonieni, am discutat si despre o carte scrisa de un polonez despre cavalerii teutoni, pe care o citise si tatal lor, toate astea spre disperarea colegilor caci locul unde stateam era fix langa camera si mi se auzea gura probabil din capatul celalalt al culoarului.

Evident ca dupa 3-4 ore de somn, la 6.00, m-am dus la toaleta pentru o prima vizita. Caci pusesem vartos ardei peste painea aia goala cu grasime. Dupa 30 de minute m-am dus pentru runda doi. Runda trei s-a desfasurat la expozitie, dar sa nu anticipam.

Dupa scularea oficiala si micul dejun din traista am parasit oficial camera (ca veni vorba, nu credeam sa existe camera mai sordida decat cea de la Constanta, de la nevazatori, ei bine m-am inselat, asta era) si am dus masina la expozitie. Apoi am plecat cu Bill si alexie in turul obisnuit, oficial al orasului:

Ne-am inviorat cu o inghetata:

Pe baltoaca din apropiere erau programate curse cica de radiocomanda. Adica era un vapor care stropea:

Pe mal era un motor care scotea mult fum si din cand in cand stropea in jur cu ulei incins:

Sus, la expozitie, am dat peste Tibi care isi luase premiul de la alta expozitie:

Era un fel de piron infipt in lemn:

Cica ar fi fost un piston. Baietii astia au idei din ce in cei mai economicoase. Dupa untura, acum pironul.

Inainte de premiere ne-am regrupat pentru a merge la traditionalul local unde mancam in fiecare an gulas:

Evident ca si aici Dan Lucian trebuia sa ne faca de bafta. Dupa ce la expozitie l-a tarat pe Tibi peste tot sa-i traduca sa-i convinga pe participanti sa vina la Timisoara si/sau sa-i dea nave ca tot e el acolo, evident asta in numele AMA, la restaurant s-a sculat de la masa, s-a dus la tejghea unde chelnerul pregatise o carafa de sifon pentru alta masa si si-a turnat din ea cu multa nonsalanta, pana sa apuce barmanul sa protesteze. Cand a ramas niste bere in sticla la restaurant a luat-o cu el pe strada si tot asa. Nu stiu cum de avem atractie la din astia. Mai intai la Moson Livian, acum asta.

La masa am comandat ciorba de gulas si mancare de gulas, ca sa fiu sigur ca nu scap nici un gulas. Mi-am adus aminte ca Lotzi a zis ca la Alba, daca vrem, vine el cu ceaunul si ne face un gulas daca aducem noi ingredientele. Astia sunt un fel de borgi, vor sa ne asimileze. Asta dupa ce blonda de la Moson mi-a zis prin intermediul lui Tibi ca daca vreau socializare la Moson sa invat ungureste ca sa pot vorbi cu ea. Am fost politicos si nu i-am zis ca de fapt eu vreau socializare nu ca sa vorbesc cu ea, ca nu prezinta chiar atata interes cand nu e pe tocuri sau cu decolteu ci ca sa-i bag sub masa pe nordici.

Cum ziceam, ne-am terminat masa si am luat-o agale spre expozitie unde trebuia sa fie premierea:

Care premiere a si inceput in cateva minute:

Bill a primit si seminte ca premiu:

Expresia ei tradeaza tot: Ia uite si la asta, ditai omu' cu minte de copil isi face poze cu diplome.

Doamna este sotia unui pilot mort, coleg de-al pilotului cu ardeiul:

Chiar ne-am intalnit cu el dimineata si ne-a spus ca au fost probleme mari la iesire. Cand iei diplome te duci acolo, te bucuri ca ai luat ceva, te feliciti cu colegii, dar abia pe urma cand faci clasamentul, pentru cei de acasa, vezi ca de fapt ai luat diplome cu locurile 4,5,6. Per total anul acesta a fost cam slabut la recoltare. Eu sunt super multumit cu Locul 3 la SF, dar cred ca pentru ceilalti se putea mai mult.

Dupa premiere, ne-am pupat, ne-am luat la revedere, am pus mana pe un carut si m-am dus sa ne punem pe el cutiile. Evident ca pe drum am fost interceptat de Dan Lucian ca vrea el carutul. I-am zis ca intai le ducem noi si pe urma el. Nici macar nu terminase de strans.

Am incarcat in masina machetele, Gabriel a dus carutul care a fost insfacat cu lacomie de stim noi cine, ne-am pupat cu Bill si Tibi, am plecat si ne-am oprit dupa 500m in prima benzinarie pentru a cheltui ultimii forinti pe diverse prostii.

La intrarea in tara nu au fost probleme, pe drum nici atat si, mai ales, am scapat de radare si amenzi. La Sebes ne-am intalnit iar cu Misu si Ovidiu care ne asteptau de data aceasta cu doua lazi pline cu virsli, 7+2+2+1= 12 kg doar. Nu o sa ghiciti niciodata cine a vrut 7. Persoana importanta, nu spui cine. Am trecut prin fata pe la ciolan dar nu ne-am oprit ca deja era tarziu. Oricum in Bucuresti am ajuns pe la 1.30. Alexie a plecat direct la munca iar eu m-am distrat jucand tetris cu carnatii in congelator. Nici acum nu stiu cum am reusit sa-i bag pe toti.

Cam astea au fost peripetiile daca am omis ceva sunt convins ca alexie nu ma va ierta. Oricum a fost o incarcare de baterii, ne-am promis unii altora ca ne apucam de lucru si tot asa. Evident ca eu nu m-am apucat si pot sa pun pariu ca nici alexie nu a facut vreun pas ca sa intre in posesia atelierului si sa se apuce si el de treaba.