Moson 2016

[alexie]

Pregatiri pentru Festivitatea

Usoara premonitie













Festivitate





























https://picasaweb.google.com/102097586531103659976/1617Aprilie2016MMS?authuser=0&feat=directlink

[Cristian Marin]

Anul acesta Magneto a ratat trenul

Nu l-a ratat!
L-am facut sa-l rateze caci daca nu venea la intalnire rata niste bani si cum intalnirea s-a tinut in acelasi timp cu Mosonul ...

Felicitari perticipantilor si premiantilor!

[Bill]

Anul acesta Magneto a ratat trenul

Nu l-a ratat!
L-am facut sa-l rateze caci daca nu venea la intalnire rata niste bani si cum intalnirea s-a tinut in acelasi timp cu Mosonul ...

Felicitari perticipantilor si premiantilor!

Multumim din suflet
Dau beri cand ne vedem pentru asta
Fara el a fost totul mai pur si mai relaxat
Spor,
Bill

[alexie]

Anul acesta Magneto a ratat trenul

Nu l-a ratat!
L-am facut sa-l rateze caci daca nu venea la intalnire rata niste bani si cum intalnirea s-a tinut in acelasi timp cu Mosonul ...

Felicitari perticipantilor si premiantilor!

Cuba!

[Olaf The Viking]

Iata si povestea, ca sa zic asa:


"Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam'mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti..." Pardon , am gresit inceputul. Ca nu mai ajunga Olaf cu ochii scosi din cap de somn dupa 13-15 ore de condus, Tedy, alexie si Cata i-au propus tanarului Olaf sa-l duca la Moson cu trenul. Va dati seama ce tentant suna: sa stai lungit, eventual cu un pahar de vin, in timp ce trenul merge si te duce unde vrei. Asa ca, dupa investigatii serioase, ne-am hotarat sa luam 6 locuri la cuseta. Noi eram doar 5 dar eu mi-am cam impus punctul de vedere ca ne trebuie loc pentru machete si oricum e bine sa avem ocupat si al saselea loc sa nu ne trezim la noi cu vreun asiatic sau indian naturalizat, ca nu pot sa zic chinez sau tigan ca cica ca as face discriminare. Asta pe langa cacofonie. Chiar sunt curios cand o sa fie si cacofonia pedepsita prin lege.

Dupa ce ne-am luat biletele, la oferta, ca erau nerambursabile, am aflat si ca programul de premiere de la Moson era pana la 16.00 iar trenul nostru pleca de acolo la 15.30. Deci, ca sa-l citez pe Edy, urma sa ramanem neterminati. Dar cand entuziasmul iti clocoteste prin vene nu mai conteaza ca pleci mai devreme si iti aduc prietenii premiul. Asta daca faci gresala sa pleci cu sperante.

Eu mi-am propus sa lucrez pentru mine, asa ca nu m-am grabit si am facut treaba meticulos si pentru
"dicstractia personala". Este adevarat ca am lucrat intens si in ultimele doua saptamani nu m-am culcat sub ora 2.00, dar consider ca a meritat, am probat lucruri si tehnici noi, l-am pus pe jar si pe amicul Dan Dutescu sa imi termine vrajitoarea (si manat de aluziile mele fine "ce bine ar fi fost sa fie cineva ca sa imi poata face..." mi-a facut si ciubarul/piulita cu care zbura vrajitoarea, matura, hornul, cazanul) Cristi Marin mi-a mesterit balamalele si partile metalice de la obloane iar Alexandru Czipster "omul cu dionozaurii" mi-a donat animalele: soricei, bufnita, liliac, pisica precum si alte obiecte (diverse cosuri, cutii, vegetatie pe care nu le-am folosit).

Am fost foarte mandru de mine ca am reusit sa mobilizez asemenea forte. Ultimul dry brush, conform traditiei, l-am facut cu vreo trei ore inainte de plecarea trenului. Este adevarat ca plecarea a fost si mai devreme, la 17.40 parca, fata de plecarea cu masina care de obicei era pe la 00.00-01.00.

Oricum ne-am dat intalnire cu vreo ora si ceva inainte de plecarea trenului. Rucsacul mi l-am facut in viteza, deci lucrurile nu erau foarte judicios echilibrate inauntru. Nu putea fi ridicat cu o singura mana si cand era miscat se auzea clinchet cristalin de sticle. Pentru cei curiosi precizez ca a trebuit sa ma infranez si sa imi iau strictul necesar pentru supravietuire: 3 sticle de vin de 750 ml, 4 sticle de vin de 187 ml - din alea de se dau in avion si sase sticle de cidru, astea din urma pe post de limonada, pentru sete.

Spre gara am mers cu Catalin, sotia lui si baiatul lor care urma sa duca acasa masina. Am ajuns pe ploaie, ne-a udat corespunzator pana ne-am coit foit noi sa scoatem toate cutiile si geamantanele (Catalin a venit prevazator cu blindate, figurine, diorame, etc. doar nave, masini si avioane nu a avut). Pe drumul spre peron am primit mesaj de la alexie care se respecta/infrupta la Subway (da' chiar, Lucian, uite inca un motiv sa mergi la Alba, au si ei Subway):



Tedy ne-a dat si el mesaj cu linia la care era trenul asa ca in scurt timp ne-am grupat cu totii in "capul la peron". S-au facut ultimele cumparaturi (eu mi-am luat apa minerala pentru vin) Tedy si-a luat ceva de mancare, aparent el nu stia ca eu vin cu carnati, slanina, muraturi si alte asemenea delicatese. Inarmati cu ultimele provizii am purces voiniceste spre tren:



Niciunul nu mai fusese cu vagonul cuseta. In inchipuirea mea era ca sunt 6 paturi, iti asezi bagajele undeva si te lungesti pe un pat. De fapt doar doua paturi sunt fixe, cele de sus. Cele de la mijloc se rabateaza devenind spatar iar bancheta devine patul de jos. Cu alte cuvinte cand deja vrea al treilea sa se culce trebuie sa se culce toti.

La prima vedere cuseta era atat de mica incat ne-am intrebat unde vom incapea toti.



Pana la urma ne-am prins ca este loc pentru cutiile cu machete sus, deasupra holului, iar geamantanele cu haine au incaput sub bancheta. Dupa asezare s-a iesit la ultima tigare. Omul cu 3 prenume a venit si el sa ne conduca.



Si am pornit la drum:






Daca eram sase insi am fi fost cam inghesuiti, in cinci a fost acceptabil. Visul meu de a sta lungit cu un pahar cu vin a fost oricum spulberat iremediabil, in primul rand pentru ca ziua compartimentul era sufragerie si se facea dormitor abia noaptea si in al doilea rand pentru ca nu prea am avut chef. Era complicat sa tin doua pahare in mana (cel cu apa si cel cu vin) nu aveam unde sa le pun, etc. Asa ca m-am multumit sa imputinez din rezerva de sticle cu cidru, ca sa car mai putin.

O alta problema a mersului cu trenul este legata de nevoile fizice. Alea mai serioase. In benzinarie closetul sta cuminte si nu se hatana sub tine. In tren closetul are un grad mai mare de libertate. Asa ca am decis sa imi reduc drastic emisiile prin limitarea consumului. Deci m-am multumit cu covrigei si sticksuri, carnatii si muraturile au ramas la locul lor.

A venit si nasul care ne-a luat biletele si a promis ca ni le da la coborare. La Ploiesti am mers dupa lenjerie. De pat, ca din cealalta aveam. Paturile de sus au fost revendicate de cei mai atletici, adica alexie si Tedy. La mine nu s-a pus nicio secunda problema sa ma suspend asa ca atunci cand ne-am facut paturile am inhalat tot praful care a curs din cearceafurile celor de sus (probabil le curata chimic, cu praf de plosnite).









alexie nu a renuntat la tabieturi, si-a pus pijamaua motivand ca jderul seara trebuie sa stea liber, si-a luat si cartea de citit, ce mai, ca la hotel.





Incet, incet timpul a trecut si am decis sa dam stingerea. Evident ca nu am avut loc sa ma intind asa ca m-am zbuciumat fie cu gatul stramb, fie cu picioarele stranse. Cam la vreo ora dupa ce am reusit sa adorm a venit granita. Lumini aprinse, cautari de buletine, lanterne in ochii, tot tacamul.

Evident ca faza s-a repetat si la unguri, ca la tren asa e. S-a constatat statistit ca cei mai multi banditii merg cu trenul la cuseta.

Pana la urma am reusit sa adorm spre dimineata. Si asta dupa ce, de doua saptamani, eu dormisem cam 3-4 ore pe noapte. Dar tot raul a fost spre bine, toti au vazut ca de fapt eu nu sforai, decat asa vag, si ca mitul vikingului care distruge corabiile dusmanilor cu sforaitul este cel putin o legenda urbana neintemeiata, daca nu chiar un zvon rautacios menit sa discrediteze oamenii nevinovati.

Dimineata este mai greu sa dormi mai ales cand ceilalti s-au trezit si practica desantul aerian, de cateva ori chiar, asa ca nu am mai stat foarte mult sa lenevesc si m-am echipat. O alta problema majora pe tren este igiena personala. Nu ai curaj sa pui apa aia nici macar pe fata, nu mai zic de gura. Si oricum curge foarte putina si cand vrea ea. Dupa ce m-am mintit ca m-am improspatat m-am declarat apt pentru inca o sticla de cidru. Un lux pe care nu mi l-as fi putut permite cu masina. Am mai ciugulit niste covrigei si astfel a inceput lupta cu intestinul gros. Eu ca nu, el ca da. Dar cum zicea "poietul": "Vikingul are 7 peceti / In colonu-i de arama". Asa ca am castigat lupta. De fapt in cazul acesta nu castigi lupta, poti doar sa o amani pentru un moment mai favorabil.

In Budapesta am ajuns cu intarziere. Mare. Cam 50-60 minute.



Intarzierea a fost suficienta incat sa pierdem trenul pe care ne propusesem sa il luam. Vagonul nostru a fost la posteriorul pamantului, toate inscriptiile din gara in maghiara, asa ca atunci cand am ajuns la ghiseul potrivit sa iau bilete pentru Moson, dus-intors, mai erau 3 minute pana la plecarea trenului. Nu am vrut sa ma grabesc si sa dau rasol, sa iau la un tren gresit, mai ales ca la intoarcere urma sa fie o cursa pasionanta. Asa ca am optat pentru urmatorul care pleca peste o ora si patruzeci de minute.



Am decis ca in timpul ramas sa ne aciuam pe langa un local/bodron/bodega de langa gara pentru o bere si/sau suc. Asa ca am pornit cautarile.



Dupa putin timp am vazut o imagine promitatoare:



S-a dovedit a fi un miraj, un fel de Baba Morgana, acolo nu era nimic. Poate o fi fost fabrica de bere sau de pantalonasi bufanti. Asa ca am exclamat cu totii ceva legat de:





In sfarsit am gasit o terasa:





Mi-am luat un Heinechechen, de fapt vreo doua:



Dar ce a fost mai important a fost ca la etaj aveau o frumusete de closet fix, care nu se batâia. Astfel ca am petrecut clipe frumoase acolo si mereu imi voi aduce aminte cu placere de extazul eliberarii.

Dar cum timpul trece repede cand te distrezi, a trebuit sa plecam spre gara. In fata garii (care gara era la fel de mare ca Gara Basarab sau mai degraba Gara Obor) erau adunati unii care practicau niste sporturi curioase:





Trenul spre Moson era un RJ adicatelea un fel de Rapid Jet. Mie denumirea imi aduce aminte de serile din oras cand vine deja taxiul si eu imi dau seama ca trebuie sa vizitez pisoarul inainte. Sa vezi atunci ce e ala un RJ.



Mergea atat de lin si avea suspensii asa de bune incat am decis sa imi iau putin timp liber:





Motaiala nu m-a tinut foarte mult deoarece fiind rapid, si jet, a ajuns repede.



Am debarcat cu bagaje si machete, am consultat GPS-ul si am apucat in directia considerata buna. Care directie era buna dar soseaua intorcea asa ca ne-am trezit inapoi in fata garii. Am luat-o iar in directia buna, am mers cateva stradute bune, am admirat o reprezentanta a sexului frumos (nu va zic intamplator de ea) si am dat de o masina cunoscuta:







Nici daca vorbeam nu reuseam sa ne sincronizam sa ajungem in acelasi timp cu Bibi, Iby si Romi care venisera cu masina. Dupa pupaturile de rigoare am lasat bagajele mari in masina la Tibi care a plecat inainte, orientandu-se dupa GPS-ul lui. Noi l-am urmat si in scurt timp am ajuns in no man's land.





Dupa un scurt telefon catre Tibi ne-am lamurit ca pensiunea era pe strada paralela, fix in capatul celalat, de unde venisem noi si pe unde se dusese reprezentanta sexului frumos. Deci cine a facut gluma sa ne luam dupa ea stia ce vorbea. La pensiune Tibi a inceput sa negocieze, ca aia nu vorbesc acolo decat maghiara si putin germana. Ne-a aratat camerele, Tibi s-a repezit sa isi puna bagajele in una din ele, pe urma dupa ce i-am batut obrazul ca ne paraseste s-a mutat la noi, ma rog, chestii de organizare domestica, etc.





Eu am trecut imediat la organizarea personala, mai ales ca m-am ales cu patul din bucatarie, care era asezat langa usa de la baie. Deci care se pisa dorea sa mearga la toaleta noaptea trebuia sa treaca pe la mine, lucru bun daca vrei sa tai bilete, dar rau daca vrei sa dormi.



Scara era numai buna de Iby sau Prejo:



Trusa de urgenta umana si trusa de urgenta machetistica:



Credincios motto-ului personal, "doi chiloti, doi ciorapi, doua tricouri", pentru trei zile am facut, totusi, rabat si am luat trei din fiecare.



Rucsacul meu era de fapt plin de:



si de :



Trebuia sa imi iau si vin, ca aia au doar posirci pe acolo.

[Olaf The Viking]

A doua zi, dupa un mic dejun frugal (adica un mic ospat pentru un om normal - zic "frugal" pentru ca muraturile se terminasera din prima zi, carnatii erau in frigider la Catalin care inca dormea, ba chiar cica s-ar fi si rastit la baieti ca fac prea multa galagie si cica era chiar serios - oricum e vina lor ca nu umbla cu un topor la brau ca sa impuna respect) am purces catre expozitie. Mai exact catre locul cu vanzatori.



Prima mea escala a fost la un individ caruia editorul/vanzatorul lui Adoba ii trimite carti sa mi le aduca la targuri. L-am gasit si era foarte suparat, mi-a zis ca e ultima data cand imi mai aduce carti, ca el pierde timp si bani pentru mine. Vorbea atat de prost engleza incat nu i-am mai explicat ca nu mie imi face un favor ci aluia de la care cumpara si el cartile. Nenorocul lui Bill a fost ca a trecut pe acolo si l-a luat pe el sa ii explice in ungureste (era sa zic maghiara) situatia. Evident ca bietul Bill a priceput vreo 10% din ce i-a turuit ala un sfert de ora. M-am gandit sa-l aduc pe Tibi si sa-l pun sa imi traduca, dar Tibi pe jumatate e de treaba, asa ca nu merita sa-i fac asta. Am dat din cap, i-am zis "OK" pe gura si un "f__-te in nas" in gand si am rezolvat problema transant si elegant. La inceput vroiam sa-i dau o sticla de vin ca cadou, dar am renuntat. Sunt sigur ca nu apreciaza podgoriile noastre. Deci grabiti-va sa va luati cartile lui Adoba ca prin posta eu nu le aduc deoarece aproape isi dubleaza pretul.

Dupa carti am fost la Valka. Alti vorbitori naturali de surdo-muta. Mi-am luat kiturile impreuna cu o factura facuta in zlopeici din alea de ale lor (aici Marele Olaf face un joc intraductibil de cuvinte, o combinatie geniala, dar si inspirata, in acelasi timp, totodata si concomitent, de copeici cu zloti - nota traducatorului). Intre timp le-am scris de 4-5 ori sa imi trimita factura in engleza. Pana la urma au trimis: aceeasi factura dar pe care era scris cu pixul "platit in euro". Probabil anaful lor are treaba cu aia care chiar fac evaziune fiscala nu ca la noi sa fugareasca ciobanul care isi vinde branza.

Dupa cumparaturi am decis sa merg sa imi vad "opera" si mai cu seama, sa o pornesc. Cu acumulatori dura cam o zi jumatate. Cu baterii mi-am facut calculul ca ar trebui macar 2 zile sa tina, dar nu avea rost sa o las de vineri seara.



Am pornit-o si dupa cateva rotiri s-a autocentrat singura, adica s-a impins in diorama vecina. Evident ca toate explicatiile insotitoare de pe carnetel au fost ignorate. Facusem si o foaie cu un mic concurs/provocare pentru public, sa gaseasca cele 5 animale pitite in ea. A fost acoperita bineinteles cu robotei.

Dupa atata munca si efort am decis sa imi acord o binemeritata pauza de refacere a fortelor. Adica un spritz si o lagoasa din aia cu extra usturoi (több fokhagymát), branza si smantana. Bill deja ocupase o masa, dar nu gasise vin. Mi-a indicat singurul loc in care nu fusese sa intrebe si tocmai aia aveau, asa ca incepeam sa intram in ritm. La vin nu au inteles sa imi puna mult si spritz, asa ca mi-au pus putin si fara sifon. Am remediat imediat situatia cu niste pahare mai mari cu sifon.

La chioschiul cu langosi am avut in schimb o surpriza placuta:



Da, un fel de pizza cu cascaval, ceapa si slanina. De altfel doar asta urma sa consum acolo, langosile au trecut brusc pe plan secund. In scurt timp ni s-au alaturat si alti colegi:





De data aceasta au montat si un cort, o idee buna, chiar daca nu prea prindeai loc la orele de varf:



Tibi se pregatea sa isi jertfeasca niste ore din timpul de machete pe altarul jurizarii:



Dupa masa si pentru ca se incheiase inscrierea, am trecut sa vad machetele. Mai bine zis am incercat:



Am trecut sa vad daca s-au produs ceva incidente cu baba invartitoare dar, dupa cum vedeti in poze, era stramba deci se autocentrase mai bine in diorama vecina:



La nave incepusera deja "juRizarea" motiv pentru care au blocat accesul partipantilor.



Adica au pus un scaun in drum, care a fost cu multa usurinta si stil ocolit:



Imediat a sarit mai marele juriului sa-l "ponegrasca de mama":



Am crezut ca o sa iasa bataie, ia priviti cum se uita la el:

[Olaf The Viking]

In speranta ca, jos, la figurine, au terminat de jurizat si au deblocat culoarul, am coborat. Evident ca nu terminasera asa ca am mai dat o raita pe unde se putea. Exista jurati si jurati:





Am tras ceva foto pe unde era liber ca sa imi ramana mai putine de facut a doua zi. Cand am terminat, am iesit afara, la locul de intalnire, la un suc. La fel si alexie:



Era deja la al doilea. Ca sa nu raman mai prejos mi-am scos si eu artileria si mi-am dat niste ordine scurte: "In baterie!" urmat, fireste, de deja celebrul: "Baterie, foc!!!":



Intre timp s-au mai adunat oameni:



A inceput si muzica:



Nu cantau rau. Dar cantau tot timpul acelasi lucru. Oricum asta, si dorinta lui Tibi de ceva dulce, ne-a facut sa evacuam si sa mergem la restaurantul de peste drum, unde mai fusesem cu o zi in urma. Baietii si-au luat prajituri, eu, mai sobru, inghetata. Dupa ce am terminat am facut (cu greu, ca se tot invarteau pe afara si ne cautau) jonctiunea cu 109 si Aurel, ne-am imbarcat in masini si am plecat spre pensiune. Aici ne-am pudrat nasurile si am purces din nou spre Motel Net sa vedem daca au bagat gulas din ala bun.

La intrare am dat peste baietii din Miskolc, iesiti la tigari, am intrat in vorba, le-am spus ca Baba Yaga e diorama mea, s-au uimit, si-au dat ochii peste cap, si-au luat poalele in brau si lumea in cap, s-au dat de-a dura si peste cap, m-au felicitat, mi-au spus ca le-a placut, ca sunt genial, mirobolant, urmatorul nu da Vinci, celalalt cu "b", asa Dali, ca acum lumea e cu mult mai bogata dupa asa opera, e un pas inainte spre absolutul suprem de neatins, ca sunt un semizeu, un demiurg in viata si contemporan, ce mai, o personalitate complexa grefata pe un fond genial, asa ca am discutat despre cum am facut-o, ce tehnici am folosit, pe unde am si m-am scobit pentru diverse efecte, ce tip de saliva folosesc pentru "green stuff" (se stie ca cea mai de calitate este cea de dupa carnatii de oaie) etc. Cand am terminat si am intrat, baietii deja erau in paine, s-au mai bine zis in lichide, adica in vin si bere:



Imi comandasera si mie vin rosu. Asta inseamna sa fii predictibil (ati crezut ca o sa zic mafiot, nu?) te invata lumea si poti sa primesti mai repede ce vrei.















Am avut noroc de data aceasta: aveau gulas mancare, din ala cu galuscute nemtesti sau germane. Evident ca am exagerat cu ardeiul, ca de obicei.



Si la fel de evident am ras tot:







Romi si-a luat o chestie ciudata cu dulceata si alte ciudatenii delicatese:



Se intelege ca am stat iarasi singuri, cei din Ungaria fiind in alta camera vecina. Daca in seara precedenta nu socializaseram, stand la masa de langa ei, acum nici nu se mai punea problema. Am terminat masa, am platit, am mers spre casa si am nimerit din prima drumul. Dar parca seara nu era completa asa ca m-am invrednicit sa o fac sa fie si am scos iar artileria:







Am stabilit si programul de a doua zi: vom merge de dimineata sa facem poze dupa care ne intoarcem, facem bagajele in liniste si fara graba, subliniez fara graba, discutam cu proprietareasa ca ne-a incarcat cu 10 euro la nota si ca vroia sa ne mai puna inca o persoana, crezand ca Aurel, venit mai tarziu, e al zecelea nu al noualea si apoi, deoarece incepusem sa adorm din ce in ce mai des, ne-am retras la culcare. Vinul a fost bun: nu am auzit decat de vreo doua ori fosnetele celor care treceau la toaleta pe langa patul meu.

Va urma, ca sa zic asa, cum ar veni

[Mihai Cimpean]

Savuros fotoreportaj ( nici nu ne asteptam la altceva !).
Multumiri pentru poze ( ai avut ce incarca pe site , nu gluma ...)

[Cristian Marin]

Buna asa!
Asteptam cu interes partea a doua, dar mai repede ca sa nu se contopeasca cu viitoarea povestire de la Alba.

[Olaf The Viking]

Sa traiti, ma execut, cum ar zice un voluntar din plutonul de executie.

Ultima zi, cum ar veni, ca sa zic asa

M-am sculat, m-am primenit si am aflat ca intre timp (stim cu totii ca noaptea e un sfetnic bun) s-a luat hotararea sa plecam de tot. Nu stiu cine sau cum "s-a luat" dar s-a luat. Asa ca am dat alarma si am inceput echiparea in termen scurt. Adica am inceput sa inghesui in rucsac tot ce gaseam. Ati crede ca daca s-a baut vinul si s-a consumat mancarea, rucsacul trebuia sa fie gol. Trebuia, dar intre timp eu am luat si marfa pentru magazin asa ca m-am straduit sa indes cat am putut. Ce nu am putut, mai exact cartile, am lasat la Tibi in masina pentru cand urma sa ne intalnim.

Dupa ce a fost gata bagajul, am verificat temeinic camera, nu cumva sa uit ceva. Totul a fost in regula asa ca mi-am pus posteriorul si bagajul in masina si am purces spre concurs.

Imi mai ramasesera de fotografiat, in primul rand figurinele, unde nu avusesem acces cu o zi in urma cand s-a blocat culoarul de vizitare pentru jurizare.

Am inceput pozele, evident cu lucrarea facuta de Lucian, care il infatisa pe tartorul-sef:



Am fost apoi sus, la clubul din Nemtia, unde expunea maestrul lui alexie:



Remarcati mana flescaita. Se pare ca cineva ne-a furat ideea cu degetele, dar a dezvoltat-o prost. Pai se compara cu degetele noastre?















Apoi m-am hotarat sa pornesc la vanatoarea de decolteuri, ca doar de aia mi-am luat aparat cu zoom optic 30x:







Bineinteles am fost reperat imediat:



In timp ce eu cautam intradosu' altcineva imi poza extradosu', sau invers, nu am priceput niciodata cum e cu termenii astia de la avioane:



Sus se desfasura ultima parte a atelierului cu AT-ST-ul prin padure. E mai bine ca am ratat inceputul, altfel nu m-as fi dezlipit de acolo:







Cand au vazut cum balesc langa ei si nu ma dezlipesc de acolo au avut curaj sa mi-o dea in mana:



De obicei dupa concurs ne facem poza de grup, de preferat cu trofeele , care reuseste sa obtina ceva. De data aceasta urma sa plecam in timpul ceremoniei, prin urmare am facut poza inainte si ne-am promis ca ne punem trofeele dupa:



Si acum imaginea corecta, cu premiile: